Accepta, ce a fost a fost

Oamenii fac greseli. Uneori chiar foarte grave. Cel mai adesea nu sunt deliberate sau personale. Uneori oamenii pur si simplu nu stiu ce fac. Asta inseamna ca, daca in trecut s-au purtat urat cu tine, nu era neaparat pentru ca si-au propus sa fie groaznici; ci pentru ca erau la fel de naivi, de fraieri, de umani ca noi toti. Au facut greseli in felul in care te-au crescut sau in care au finalizat o relatie cu tine sau altceva de genul asta; asta nu pentru ca voiau sa faca astfel, ci pentru ca nu stiau altceva. Daca vrei cu adevarat, poti sa renunti la orice sentiment de ranchiuna, regret, suparare. Poti accepta ca esti o fiinta umana grozava datorita tuturor relelor care ti s-au intamplat, nu din cauza lor. Ce a fost a fost, iar tu trebuie sa-ti vezi mai departe de drum. Nu eticheta cu „bun“ sau „rau“. Da, stiu ca unele lucruri sunt de-a dreptul „rele“, dar depinde de noi cum le lasam sa ne afecteze. Poti sa lasi toate astea sa te darame, sa te roada pe interior ca un acid emotional, imbolnavindu-te, facandu-te ranchiunos si plafonat. Dar tu le vei uita, le vei lua ca pe o etapa din formarea caracterului si, in general, ca pe ceva pozitiv, mai degraba decat negativ. Teoretic am avut o copilarie de-a dreptul „iesita din tipare“ si, o vreme, am fost ranchiunos. Am acuzat bizara mea educatie pentru tot ce a fost in mine slab, fara vlaga ori format in mod defectuos. E asa de simplu. Dar imediat ce am acceptat ca ce a fost a fost si ca puteam alege sa iert, sa-mi vad de viata mea, lucrurile s-au imbunatatit enorm. Cel putin unul din fratii mei nu a ales aceasta cale; a continuat sa acumuleze ranchiuna pana cand a fost coplesit. Pentru mine era esential sa accept cele rele ca fiind parte importanta din mine si sa merg mai departe, daca voiam mai mult de la viata. De fapt voiam sa ma propulseze in viitor, sa devin atat de pozitiv incat sa nu ma pot vedea fara ele. Daca as avea ocazia acum, n-as schimba nimic. Da, privind in urma, a fost greu sa fiu acel copil, sa traiesc acea viata; dar m-a ajutat cu siguranta sa devin eu. Cred ca schimbarea a avut loc imediat ce mi-am dat seama ca si de i-as avea in fata pe toti cei care mi-au facut rau in vreun fel, nu m-ar mai afecta cu nimic. As putea tipa, i-as putea mustra, m-as putea rasti la ei; oricum nu ar mai putea schimba ceva sau indrepta lucrurile. La randul lor, si ei ar trebui sa accepte: ce a fost a fost. Nu exista cale de intoarcere, numai inainte. Fa-l motto-ul vietii tale – mergi inainte.