Cand se rupe lantul de iubire

Relatia lor este una cu suisuri si coborasuri. Pana aici, nimic nou. Dar el o cauta numai cand e singur, cand e plictisit sau nu i-a iesit schita tabloului (va asteptati sa fie altceva decat pictor?!). O scoate in oras, o iubeste cu patos de parca ar vedea-o ultima data, caci, intr-un fel, asa si este, fiindca baiatul cu parul cret prins in coada o mai cauta peste vreo tre-patru luni. Povestea se repeta. Intr-o zi, o vezi fericita, caci, de ziua ei, amantul perfect i-a promis ca o duce la Paris. Vine ziua ei, trece ziua ei si... nimic. El a uitat complet si de ea, si de ziua ei, si de ce i-a zis (printre aburii alcoolului, probabil). Ce trebuie ea sa faca acum? Sa-i accepte eventualele scuze sau sa puna ACUM punct?

Ea vrea sa scape de acasa, caci relatia cu tatal ei este una nefireasca, abuziva (din partea lui). A suferit dintotdeauna din cauza batailor, a jignirilor, a lipsei de influenta a mamei. Si-a gasit un job bine platit cu care isi intretine acum tatal care, din cauza bauturii, nu mai poate merge la serviciu. Relatia lor nu s-a schimbat in niciun fel. Viseaza la rochii de mireasa, la prunci rosii-n obraji, la un sot zambitor. Incearca o data, de doua ori, dar barbatii alesi par a fi toti niste ticalosi. Il gaseste, in sfarsit, pe EL, un vechi prieten, pe care-l vede acum cu ochii femeii adulte si avida de dragoste. Si totul e minunat: el ii toarna miere pe vechile rani, o alinta, ii spune, reamintindu-i, cat e de frumoasa. Dar ea nu stie ca el e incapatanat si taciturn. Afla abia dupa ce se muta cu el in alt oras, lasand in urma orice alta legatura. Nu o bate, dar nu e atent la ea, nu o ajuat sa-si construiasca puntile de care ea ar avea nevoie. Viata ei anterioara crunta nu o lasa sa respire, dar nici iubirea cea noua nu o poate ajuta. E si acesta eroul altei povesti, si nu eroul ei? Sa mai incerce o data sau sa lase lucrurile sa curga stiind ca poate fi mult mai rau?

Ai un amic pe care-l respecti. Ii cunosti sotia si copiii si i-ai tratat si pe acestia cu aceeasi consideratie ca pe el. Le-ai oferit cadouri cand a fost cazul, i-ai sunat sau le-ai trimis mesaje la eveniment importante. Ai mers chiar si acasa la ei, cu un dar dulce, crezand ca atitudinea ta este impartasita si ai plecat acasa, traindu-ti viata crezand, in continuare acelasi lucru. Pana cand iti botezi copilul si ei iti spun ca nu vin, pentru ca au o nunta si e mai important sa mearga acolo, totul pe un ton vadit superior. Este evident ca ai gresit undeva. Poate prietenia ta a fost considerata ca un act de slugarnicie, iar reactia de dispret este una meritata. Poate chiar nu contezi deloc pentru ei si de aici raspunsul umilitor. Tot e bine ca ti-au raspuns. Dar este momentul sa constientizezi ca nu a fost prietenie asa cum ai crezut. Dar oare de ce deschiderea sincera poate fi alungata cu atata brutalitate? Unde s-a gresit?

 

de Sunt Fericita
Redactia Sunt Fericita reprezinta o echipa de 3 femei care cerceteaza zilnic cele mai relevante subiecte pentru cititoarele si cititorii nostri. Informatiile sunt apoi filtrate pentru a fi transpuse intr-o maniera cat mai prietenoasa cu putinta in articolele pe care le parcurgeti cu placere.