E normal sa vrei sa evadezi

Hai sa vorbim despre tabuuri. Moarte, droguri, sex... sau ce zici de cel mai tare dintre toate: sa admiti ca sunt momente in care ai vrea ca pustii tai sa dispara pur si simplu? Bineinteles, este strict interzis sa admiti vreodata ca dragalasii tai ingerasi se pot dovedi a fi mici teroristi. Poti glumi cu autoironie pe tema asta, dar nu poti declara serios ca sunt momente cand tot ce-ti doresti este sa scapi de ei. Cum ai putea? Treaba ta e sa-i iubesti si, daca-i iubesti, rezulta ca iubesti tot ce tine de ei. Ar trebui sa zambesti cu indulgenta cand iti cer sa le citesti aceeasi poveste plictisitoare care nu se mai termina, seara de seara, timp de trei luni, sa-i privesti cu adoratie cum urla cat ii tin plamanii in timp ce alearga bezmetici si sa razi cu ei cand repeta pentru a 25-a oara aceeasi gluma nesarata. Partea amuzanta e ca este perfect acceptabil sa te irite copiii altora (nu ca ar trebui sa le si spui parintilor respectivi in fata lucrul asta). Stim cu totii cat de enervanti pot fi copiii. Iata de ce mi se pare firesc ca si copiii nostri sa ne calce pe nervi din cand in cand. Este OK. De fapt, copiii nostri chiar exceleaza in a ne calca pe nervi. Incep cam imediat ce se nasc. Tipatul nou-nascutului e facut pentru a-ti penetra creierul pana cand decizi sa actionezi intr-un fel. Si mamaaa, ce mai functioneaza! Din momentul acela te calca pe nervi sistematic. Uneori nici nu e vina lor. De fapt, asta e cazul in care te simti cel mai vinovat – cand stii ca nu e vina lor. Dar cand cel mic nu te-a lasat sa dormi trei nopti la rand pentru ca-i iese un dinte, e greu sa mai fii intelegator. Stii ca asa ar trebui, dar de fapt nu vrei decat sa taca si sa te lase sa dormi. La urma urmelor, e doar un dinte! Ei bine, am vesti pentru tine. Toti parintii simt la fel din cand in cand. De fapt, vor fi etape in care se va intampla doar o data sau de doua ori pe saptamana. Nu trebuie decat sa accepti ca e ceva natural, iar orice parinte care nu admite asta minte. Nu poti sa-ti impiedici copilul sa te calce pe nervi, dar asta nu trebuie sa vina la pachet cu sentimentul de vina. Si mai e ceva: gandeste-te intotdeauna si la reversul medaliei. Iti aduci aminte cand erai si tu copil? Indiferent cat de mult te innebunesc copiii, sunt sanse foarte mari ca si tu sa-i calci pe ei pe nervi cel putin la fel de mult. Asa ca sunteti chit.