Fii increzator

«...„Ne-am pastrat increderea!“ am spus; „Vom cobori in pas nesovaielnic. Incoronati de trandafiri in intuneric!“» Este un citat dintr-o poezie de Rupert Brooke, intitulata Colina (The Hill), un poem despre prietenie (cred). Poate fi desigur despre cu totul altceva, intotdeauna e foarte greu de spus. Pentru mine insa e despre prietenia dintre doi indragostiti, doi prieteni; despre pastrarea increderii, a promisiunii sprijinului, increderii, credintei. Desigur, poate fi vorba si de pastrarea credintei ca element religios, dar eu unul nu prea cred asta, cunoscand poeziile lui Brooke. A-ti pastra increderea inseamna a-ti pastra promisiunile; sa cobori in intuneric cu o coroana de trandafiri pe frunte, mandru, fara nici o ezitare; sa stii ca ai facut ce trebuia, ca ai fost alaturi de prieteni in momentele grele. Probabil, astea sunt valori de moda veche: onoarea, loialitatea, increderea, mandria, sprijinul, fidelitatea, siguranta. La fel si calitatea de fi demn de incredere, puterea, abilitatea de a duce lucrurile la bun sfarsit, consecventa. Si totusi, nu sunt mai putin demne de a fi insusite. Traim intr-o societate care se dispenseaza cu usurinta de orice. Asa ca a-ti tine cuvantul, a fi acolo cand ai promis, a fi demn de incredere si de nadejde, te face o persoana de valoare, de merit. E un lucru bun. In ziua de azi ne ferim sa fim „buni“ ca nu cumva sa fim luati drept „fatarnici“. Dar asta-i cu totul altceva. A-ti pastra increderea e ceva normal. Dar sa fii „fatarnic“ inseamna sa incerci sa-i convertesti pe altii. A avea propriile tale valori si a le pastra pentru tine  este foarte bine. A incerca sa-i determini pe ceilalti sa faca ce faci tu e gresit. Asta te face sa pari „fatarnic“. Valorile de moda veche nu imbatranesc (probabil, au fost dintotdeauna asa) si nu te vor dezamagi.