Frantuzoaicele nu mai vor sa fie domnisoare. Apelativul -domnisoara- a fost interzis intr-un oras din Franta in urma unei campanii feministe

In acest moment, nu mai sunt "domnisoare" in acest orasel din Bretania, atat adolescentele, bunicile, cat si celibatarele de peste 30 de ani fiind desemnate prin apelativul "doamna (madame, n.r.)", asa cum barbatii de toate varstele sunt desemnati cu apelativul "domn (monsieur, n.r.)", relateaza bbc.co.uk.

Aceasta decizie ridica semne de intrebare privind viitorul cuvantului "mademoiselle" in limba franceza.

Germanii au renuntat la echivalentul din limba lor - "fraulein" - in 1972, in timp ce in tarile anglofone folosirea apelativului "Miss" este in declin, fiind preferata abrevierea "Ms" atat pentru domnisoare, cat si pentru doamne.

In Franta insa, ca si in Spania si Italia, unde sunt folosite in continuare apelativele de "senorita" si, respectiv, "signorina", se pastreaza insa in continuare acesta diferentiere intre femeile casatorite si cele necasatorite.

Actrite veterane ale scenei sau ale marelui ecran isi pastreaza statutul de "domnisoara", indiferent de varsta. Chelnerii pot flata o femeie trecuta de o anumita varsta numind-o "domnisoara", in timp ce aceeasi adresare venind din partea unor oficiali poate exprima condescendenta.

Astfel, primarul din Cesson-Sevigne, Michel Bihan, considera ca ar trebui eliminata "discriminarea". Acesta a fost ales in 2008, in urma unei campanii ce a avut in centru conceptul de egalitate intre sexe, cu sloganul "un oras pentru toti si pentru toate", si a facut mai multe schimbari in acest sens, de natura simbolica, dar si practica.

Nu este prima data cand un oras din Franta face acest pas. In 2007, si municipalitatea din Rennes, oras breton aflat in apropiere de Cesson-Sevigne, dar mult mai mare, a renuntat oficial la adresarea "domnisoara".

Dar de acesta data, are loc o campanie la nivel national pentru eliminarea cuvantului "domnisoara".

Femeile pot cumpara insigne pe care acest cuvant este taiat si sunt incurajate sa trimita o scrisoare furnizorului de electricitate sau bancii la care apeleaza in care sa precizeze ca vor sa li se adreseze cu apelativul "doamna".

Acest demers are insa si opozanti, care considera ca nu o casuta bifata intr-un formular este o problema, ci salarizarea, serviciile de ingrijire a copilului si reprezentarea politica sunt printre cele mai mari obstacole in calea egalitatii intre sexe intr-o societate.

"Ce este mai important pentru o fetita din Franta in ziua de azi? Sa i se spuna "doamna" de la patru ani sau sa stie ca mama ei este platita la fel ca un barbat pentru aceeasi munca? Ce este mai important pentru o femeie din Franta in ziua de azi? Sa nu mai auda niciodata cuvantul "domnisoara" sau sa aiba asigurarea ca va gasi un loc la cresa pentru bebelusul ei de trei luni? Ce conteaza mai mult, sa interzicem un cuvant care are doar o semnificatie culturala sau sa avem mai multe femei in parlament?", nota scriitorul francez Agnes Poirier in The Independent.

Pe de alta parte, Penelope Gardner-Chloros, profesor doctor de lingvistica aplicata la Birkbeck University, spune ca limbajul unei societati si modul in care aceasta alege termenii de adresare pot reflecta atitudini adanc inradacinate.

"(Limba, n.r.) este un indicator sensibil al distinctiilor facute intr-o societate - asa ca, daca este important de stiut daca o femeie este sau nu maritata, acest lucru va fi reflectat in limba", explica ea. Limba, continua ea, poate fi uneori determinata de normele sociale.