Gandurile unei femei mature: Sa ne distram in timp ce ne calcam in picioare

Ne-am intolit trendy, cu tenisi care imita brandul Coverse (pe ai mei scrie ceva de genul Andy-z si i-am luat pentru ca pe fiu-meu il cheama Andrei), care cu rochie, care cu pantaloni scurti si tricou. Fiu-meu cel mare s-a imbracat singur si si-a luat pantalonii scurti de pijama pe el, dar, stiindu-l sensibil si razbunator, i-am spus ca arata bestial. Si barbati-miu a exagerat un semiton, punandu-si un tricou galben (oribila culoare).  

Una peste alta, asa suntem noi, asa ca ne-am luat de mana si am plecat voiosi la festivalul Summer Well.

Ne-am postat in statie la MTR si, minune, vine si primul autobuz de transport special. Indrept carutul celui mic spre urcare, il strig pe cel mare si... sunt strivita de zecile de trupuri tinere si foarte parfumate care rasar de la umbra si-mi iau locul in fata. N-am incaput in primul autobuz. 

Vreme de inca 20 de minute, ne-am plimbat, am mai baut o tona de apa, ne-am sters de kilometri de sudoare, ne-am plans ca-n alte tari ne-ar fi lasat lumea sa intram cu copiii in fata si am asteptat si al doilea autobuz. Dupa cum va imaginati, acum am fost mult mai bine pregatita: am calcat vreo doua dive perfect machiate pe piciorusele delicate din sandale cu cristale, le-am jumulit pe alte doua cu ii colorate si l-am injurat la propriu pe un individ dubios cu chica care parea ca vrea sa-si ia copilul cel mic pe calcaiul bocancului cu tinte.

In sfarsit, am urcat cu tot neamul. Il iau pe ala mare si-l arunc pe un scaun. Dupa cinci secunde, vine o duduie intr-o rochie de un galben tipator (blestemata culoare!) si-l impinge sa aiba loc ea si prietena ei. M-am uitat urat la ea, am marait si s-a razgandit.

Ajunsi la locul crimei, lucrurile s-au mai linistit. Poate din cauza ca carbohidratii din mancarea fast-food iti dau sentimentul ala de instant gratification, de bucurie instantanee si chef de viata. Poate din cauza ca ne-am facut tatuaje gratuite cu fluturi portocalii. Poate din cauza ca locul de joaca pentru copii era superb. Sau poate pentru ca muzica era, intr-adevar, faina.

Ce s-o mai lungim, am zis ca e vremea sa si plecam. Ne-am asezat pe bordura acolo unde stiam ca intoarce autobuzul si am rumegat fericiti senzatia de satisfactie pe care o ai dupa ce iti alini dorintele trupului si sufletului. De vizavi, sare, din randurile de jandarmi, un baiat firav care urla disperat: 'Mai, voi stiti ca autobuzul vine abia la 12?'. Ne-am uitat, toti cei cateva zeci de oameni semiadormiti, la ceas si, vazand ca e doar 11 fara ceva, am ras in sinea noastra si la el. 'Du-te ba, cu cercul!', i-a zis cineva si ne-am reluat rutina de somn, anticipand caderea in patul moale de acasa.

Sa stiti insa ca baiatul acela era un vizionar. Intr-adevar, pana la 12 noaptea nu a venit niciun autobuz. Nu stiu cate mii de oameni au participat la eveniment, dar, la inchiderea serii, au venit doar patru autobuze sa ne duca inapoi in Bucuresti. 

Cum insa eu sunt pregatita sa-mi salvez familia in cazuri de invazii extraterestre sau de molima care transforma jumatatea din populatia lumii in zombi, am prins primul autobuz si loc pe scaun.

In loc de concluzie: 'Fericiti cei saraci cu duhul, caci a lor este Imparatia Cerurilor' (Matei 5,3)

 

de Sunt Fericita
Redactia Sunt Fericita reprezinta o echipa de 3 femei care cerceteaza zilnic cele mai relevante subiecte pentru cititoarele si cititorii nostri. Informatiile sunt apoi filtrate pentru a fi transpuse intr-o maniera cat mai prietenoasa cu putinta in articolele pe care le parcurgeti cu placere.