Traditii de Anul Nou in SUA, Canada si America de Sud

La miezul noptii, suna clopotele si sirenele, cerul este inundat de artificii si toata lumea striga intr-un glas 'Happy New Year!', se imbratiseaza si se saruta. Anul Nou trebuie sarbatorit cum se cuvine asa ca ii este inchinat un toast si se canta Auld Lang Syne.

La cumpana dintre ani, presedintele SUA transmite in mod traditional Mesajul de Anul Nou, obicei preluat de majoritatea statelor lumii si avand o istorie bogata. Primul mesaj al presedintelui de Anul Nou a fost transmis de George Washington la nu la 31 decembrie ci la 8 ianuarie 1790, la New York. In 1801, Thomas Jefferson renuntat la aceasta practica, pe motiv ca era una cu tenta monarhica. De fapt, primul presedinte al SUA s-a inspirat din mesajul transmis de monarhii englezi la incheierea sesiunii Parlamentului. Woodrow Wilson a reluat obiceiul in 1913 si, de atunci, doar cateva cazuri exceptionale au facut imposibila transmiterea de catre presedinte a 'President's Annual Message to Congress'. In aceste cazuri, discursul a fost scris de presedinte si trimis Congresului. In 1935, Franklin D. Roosevelt a schimbat denumirea mesajului in 'State of the Union Address'. Tot atunci, s-a schimbat data transmiterii mesajului, din decembrie in ianuarie sau februarie. Obiceiul s-a pastrat si azi, mesajul fiind transmis in ultima zi de marti din Ianuarie, fara sa existe o reglementare scrisa in acest sens. Mesajul Presedintelui SUA i-a inspirat pe presedintii multor state sa isi felicite compatriotii, la cumpana dintre ani.

A doua zi, americanii se duc in vizite pe la prieteni, rude si servesc impreuna masa, se uita la televizor, bucurandu-se de transmisiunile de la parade, cum ar fi Tournament of Roses gazduita in Pasadena California. Parada este extraordinara, intinzandu-se peste 5 mile, cu sute de participanti, orchestre si mai ales o celebritate care este maestru oficial de ceremonie si regina paradei. Paradele difera de la o regiune la alta, avand diferite tematici.

Anul Nou al culturilor aimara (Bolivia) si mapuche (Chile) este sarbatorit la mijlocul verii, la 21 iunie, prin ritualuri ancestrale de slavire a divinitatilor.

Cultura tiwanakota, (Machaq Mara', in limba aimara) in acelasi timp cu solstitiul de iarna din emisfera sudica, multumeste divinitatilor Pachamama (Mama Pamant) si Tata Inti (Tatal Soare) pentru roadele apropiatei recolte. Taranii din regiune inchid drumul care conduce la templul din Tiwanaku si il deschid cu cateva ore inainte de rasaritul soarelui, ceea ce reduce numarul turistilor la Puerta del Sol (Poarta soarelui), unde se primesc primele raze ale soarelui in mod simbolic. Mai multi 'amautas' (preoti) si 'yatiris' (ghicitori), insotiti de grupuri muzicale, multumesc pentru recolta din anul care a trecut. In localitatea Apana, situata la circa 25 kilometri de La Paz, in apropierea varfului inzapezit Illimani, de 6.459 metri inaltime, autoritatile locale insotesc o suta de turisti la o ceremonie similara. Cu o ora inainte de rasaritul soarelui, opt 'amautas' implinesc ritualul in fata unei mese cu ofrande (dulciuri, coca, figuri de oameni si de animale), care sunt arse. Se danseaza pe ritmuri traditionale regionale si sunt aprinse focuri.

In regiunea Araucania, membrii comunitatii mapuche se scalda in apele reci pentru a-si purifica trupul si sufletul, ritual ce dureaza cateva zile pana la 24 iunie, Ziua nationala a popoarelor indigene.