Adolescentul narcisist

Prima sa  experienta narcisista este contemplarea de sine in chipul mamei de care nou-nascutul se bucura nespus. Mama ii serveste drept oglinda copilului si copilul se detaseaza de aceasta dependenta doar atunci cand incepe procesul de constientizare a propriei imagini.

Este normal ca in fiinta adolescentului sa se pastreze o parte din narcisismul primar, pentru ca are nevoie sa isi investeasca propria energie in contemplarea imaginii fizice proprii. In adolescenta, un asemenea proces se invarte in jurul propriului sine; nu exista o alta realitate in afara sinelui sau si acest proces poate constitui viitorul personalitatii.

Intr-adevar, ceea ce conteaza pentru adolescent sunt gandurile sale, nevoile, aspiratiile. Este important sa intelegem o asemenea perioada pentru a evita prelungirea si stabilizarea ei, influentand sexualitatea, raporturile si integritatea individuala.

Nici la omul matur narcisismul nu dispare vreodata cu totul. De fapt, o anumita doza de narcisism are o functie biologica de supravietuire: omul trebuie sa se considere pe sine insusi important pentru a se putea apara si ingriji de bunastarea lui.

Daca adolescentul nu este ajutat sa depaseasca narcisismul primar, el se va desparti cu greutate de lumea subiectiva in care doar lucrurile facute de el vor avea o semnificatie.