Rolul tau in calitate de copil

Acum esti un adult si, probabil, nu te recunosti in rolul de copil. Dar esti inca un copil. Desi oamenii iti vor arunca priviri caudate daca parchezi pe locul destinat „mamei si copilului“, atunci cand se intampla sa mergi la cumparaturi cu mama si cu tata. Pana cand ambii tai parinti se sting si tu ai fost promovat, sa zicem asa, ramai un copil. Si ai o responsabilitate, ai o datorie: de a fi bine crescut, atent, rabdator si cooperant cu parintii. Da, da, stiu ca te fac sa o iei razna, dar de acum inainte ai un rol care se reduce pur si simplu la urmatoarele:

• sa te porti impecabil cu ei
• sa ai grija de ei daca asta isi doresc/au nevoie
• sa stai deoparte daca asta isi doresc/au nevoie
•  sa le asculti toate nimicurile, fara sa-ti pierzi cumpatul sau sa oftezi
•  sa apreciezi ca au avut o viata lunga si grea si au acumulat multa experienta – parte din ea s-ar putea sa-ti fie utila – si nu vei sti asta daca tu continui sa dai din cap si sa ignori tot ce spun
• sa-i vizitezi, sa le scrii, sa le dai telefon, sa comunici cu ei mai des decat crezi ca ar trebui – dar probabil nu atat de mult cat considera ei ca ar trebui
•  sa nu-i vorbesti de rau in fata copiilor tai, sa te referi la ei ca fiind cei mai buni bunici din lume
• sa fii incantat cand vin pe la tine si sa-i lasi sa se uite la TV la ce vor, fara sa te plangi.

Si de ce vei face toate astea? Pentru ca ti-au dat viata, te-au crescut. Da, da, stiu ca au facut greseli pe parcurs, dar tu le-ai iertat pe toate si esti bine. Da, asa s-a intamplat. Parintii merita sa te porti decent cu ei cand imbatranesc si au nevoie de atentie, de cineva anume care sa-i asculte si sa ii ia in serios, iar ei sunt foarte buni in a avea grija de cei mici/de caini (de obicei, pe gratis).