Fii un parinte relaxat

Care sunt cei mai buni parinti pe care-i cunosti? Cei care par a avea o abilitate instinctiva de a spune si de a face lucrurile care vor duce la copii fericiti, increzatori in fortele proprii, echilibrati? Te-ai intrebat vreodata ce-i face pe acesti parinti asa de buni? Acum gandeste-te la cei pe care in sinea ta nu-i consideri niste parinti nemaipomeniti. De ce oare? Toti parintii excelenti pe care-i stiu au un lucru-cheie in comun. Sunt relaxati. Si toti cei care pica la acest examen sunt stresati. Poate ca nu-i preocupa intrebarea „Sunt oare un bun parinte?“ (poate ar fi bine sa-i preocupe), dar ii streseaza ceva si asta le afecteaza abilitatea de a fi cu adevarat parinti buni. Cunosc un cuplu de parinti care sunt excesiv de preocupati de curatenie si de ordine. Copiii lor trebuie sa-si scoata pantofii la usa sau intreaga lume se prabuseste. Chiar daca pantofiorii sunt curati. Se infurie ingrozitor daca bietii copii lasa ceva nelalocul lui sau fac vreun pic de dezordine. Copiilor le e imposibil sa se relaxeze si sa se simta bine daca cumva se pateaza de iarba pe pantaloni sau dau din greseala peste sticla de ketchup. Am un alt prieten care este atat de obsedat de competitie incat copiii lui suporta presiuni uriase pentru a castiga orice joc prietenesc in care sunt angrenati. Si un altul care se framanta exagerat de mult ori de cate ori copilul lui isi juleste genunchii la joaca. Pun pariu ca si tu ai o multime de astfel de exemple printre oamenii pe care-i cunosti. Parintii cu adevarat buni pe care i-am intalnit, pe de alta parte, se asteapta ca pustii lor sa fie galagiosi, dezordonati, neastamparati, plangaciosi si plini de noroi. Ei se descurca fara probleme. Stiu ca au la dispozitie 18 ani pentru a transforma aceste mici creaturi in adulti respectabili si merg mai departe in ritmul lor. Nicio graba in a-i determina sa se poarte ca niste oameni mari – o sa ajunga si acolo, la momentul potrivit. Intre noi fie vorba, aceasta Regula devine din ce in ce mai usoara cu timpul, desi unii nu reusesc niciodata s-o stapaneasca asa cum fac adevaratii Parinti. E mult mai dificil sa te relaxezi pe de-a intregul cu primul bebelus decat cu ultimul adolescent care pleaca din casa parinteasca. Cu bebelusii, concentreaza-te asupra lucrurilor esentiale – sa ai un bebelus sanatos care nu este infometat si nici nu-l deranjeaza ceva in mod deosebit – si nu te stresa prea tare pentru restul. Nu conteaza daca nasturii sunt stramb incheiati sau daca n-ai avut timp sa-i faci baie azi, sau ai plecat in weekend fara pijamaluta pentru copil (da, am o prietena care a facut asta si nu, nu s-a stresat, fiind un Parinte). Cu atat mai bine daca reusiti ca la sfarsitul zilei sa va puneti picioarele pe masa si cu un pahar de vin sau de gin tonic in mana sa va spuneti veseli unul altuia: „Ce naiba... sunt toti in viata, asa ca se pare ca ceva tot am facut bine.“