Imaginea conteaza

Sa te imbraci frumos inseamna chiar asta – sa te imbraci frumos. N-ai nici o scuza daca te imbraci prost, urat, aiurea, ieftin sau neglijent. Ma tem ca regula asta este foarte importanta si trebuie respectata cu strictete. Nu exista zile libere, pretexte, scrisori cu dezlegare de la mama. O imbracaminte adecvata este aspectul tau cel mai remarcabil cu putinta. Daca lasi garda jos un moment, se va tine minte asta. Pe de alta parte, ar putea fi mult mai simplu sa nu adopti niciodata regula. Si sa ramai nepromovat, fara succes, neputincios. Pentru ca odata ce ai acceptat regula, nu mai poti renunta nici macar o secunda. Ce intelegem prin frumos? Pur si simplu frumos. Pentru un barbat poate insemna costum, guler tare, cravata si pantofi de piele lustruiti. Pentru o femeie – un deux-pieces de afaceri elegant, ciorapi eleganti, pantofi de ocazie. Pe de alta parte, s-ar putea sa fie nevoie sa lasi stacheta mai jos nitel. Asta in cazul in care codul vestimentar al companiei impune o imbracaminte obisnuita. Dar regulile privind hainele ieftine si proaste raman valabile. Daca ai dubii, iata o lista simpla de „interzise“: ? fara trening ? fara blugi ? fara camasi viu colorate, stil Hawaii sau de alt stil, sau tip tipator ? fara „arici“, materiale gen nailon sau „cusute manual“ etc., articole „ultimul racnet“ in materie de moda. Urmaream odata un tanar care venea la serviciu. Era eficient, experimentat, inteligent, bun comunicator, de incredere, loial si cinstit, harnic si prezentabil. Dar nu era promovat. De ce? Fiindca nu se imbraca suficient de elegant la munca. Modul lui de a veni la serviciu deranja. Conducea o motocicleta. Nimic rau in asta. Economisea bani si era sigur ca nu ramane blocat in trafic. Foarte laudabil. Dar il tragea inapoi. Intra in birou in fiecare dimineata tinandu-si strans casca de protectie si purta un combinezon portocaliu-deschis de motociclist. Iarasi foarte laudabil. Putea fi vazut chiar si in diminetile cetoase si il proteja in cazul unor derapaje pe sosea. Dar il facea sa fie considerat un „pusti“. Managerii de nivel mediu nu calaresc motociclete. Iar directorii generali au trecut demuuult de varsta cand tanjeau dupa o Honda. Asadar, tanarul acesta nu avea nici o sansa sa fie promovat atata vreme cat „arata“ ca un motociclist, indiferent de forma. O data l-am convins sa-si dea jos costumul portocaliu inainte sa intre in birou. {i sa-si lase casca la receptie. A „decolat“ si urcusul lui pe scara a fost spectaculos. N-a trebuit sa renunte la motocicleta. Pur si simplu n-a mai spus la tot targul ca era suficient de tanar ca sa conduca una.