Stop abuzurilor la job

Nimeni n-are voie sa te intimideze, sa te ameninte, sa strige la tine, sa te loveasca, sa te intimideze, sa te inspaimante, sa te atate, sa te victimizeze sau sa te chinuiasca in vreun alt fel. Tu esti un salariat. Daca nu-ti faci treaba ca lumea, trebuie sa fii luat deoparte si sa ti se arate greselile in mod calm si rational. Orice altceva este un abuz. Ai dreptul de a refuza abuzurile. Ai dreptul sa le spui, calm si rational, sa se opreasca imediat. Altfel ai dreptul sa te folosesti de intreaga forta a legii pentru a-i face sa se opreasca. Trebuie sa stii cand sa iei pozitie. Evident, cand e vorba de o usoara sacaiala – ca oricine altcineva – n-ai cum sa-ti iei jucariile si sa pleci si apoi sa pretinzi c-ai fost dat afara pe nedrept. Daca seful te repede din cand in cand – ca pe toti angajatii – nu poti cere Curtii Europene a Drepturilor Omului sa-l puna la respect. Chiar daca nu se poarta cum trebuie. Vorbim de abuzuri reale, nu de tavaleala previzibila in brambureala unei vieti profesionale aglomerate. A lua pozitie inseamna sa ai standarde. Sa tragi o linie pe nisip si sa spui: „Asta accept, asta nu“. Sau „P-asta ii las sa mi-o faca, p-astalalta nu“. A lua pozitie inseamna sa fii hotarat. A fi hotarat inseamna sa-ti exprimi cu incredere principiile: ? „Nu accept sa mi se vorbeasca astfel“ ? „Ma simt amenintat si intimidat si voi parasi biroul“ ? „Nu-mi place sa fiu incuiat in dulapuri. Voi semnala acest incident reprezentantului sindical/sefului/politiei/comisiei de sanatate/mamei“. Daca esti intimidat, repeta ca o placa stricata: „Nu apreciez sa fiu tratat asa. Nu apreciez sa fiu tratat asa. Nu apreciez sa fiu tratat asa“. Nu-ti pierde cumpatul, fiindca altfel vor simti c-au castigat partida. Pleaca.