Uneori este mai bine sa renunti

Uneori trebuie sa pleci. Nimanui nu-i place sa esueze, sa renunte, sa se dea batut. Ne place provocarea vietii si vrem sa o pastram pana la momentul in care ceea ce incercam sa „castigam“, a fost depasit, invins, batut, castigat. Uneori insa, asta, pur si simplu, nu se va intampla si trebuie sa invatam sa recunoastem acele momente, sa invatam cum sa ridicam din umeri filozofic si sa plecam cu mandria intacta si demnitatea neatinsa. Uneori vrei cu adevarat sa faci ceva, dar nu e realist. In loc sa te omori cu asta, cultiva arta de a sti cand sa renunti si totul va fi mult mai putin stresant. Daca o relatie se apropie de sfarsit, in loc sa tragi de timp si sa te complici – si posibil sa suferi –, termina, invata cand sa pleci. Daca e moarta, las-o. Aceasta nu e o regula care ar trebui inclusa la sectiunea relatiilor – e aici pentru ca este pentru tine, sa te protejeze, sa aiba grija de tine. N-are nimic de-a face cu „el“, ci numai cu tine. Daca e moarta, nu te apuca s-o dezgropi la fiecare cinci minute, sa vezi daca mai are puls. E moarta? Pleaca. S-ar putea sa vrei sa te razbuni – nu te enerva, pleaca. E mult mai bine decat sa te razbuni, pentru ca dovedeste ca te-ai ridicat deasupra a ceea ce te afecta. Nu exista mod mai bun de a te razbuna decat sa ignori ceva in asa masura, incat sa poti trece peste acel lucru. Renuntand si plecand inseamna ca-ti exerciti controlul si puterea de a lua decizii bune; mai degraba faci o alegere decat sa te lasi dominat de situatie. Pleaca mai departe acum si priveste inapoi peste 10 ani si pun pariu ca-ti va fi dificil chiar si sa-ti amintesti despre ce era vorba. Nu, asta nu e o cruciada de genul „timpul le vindeca pe toate“; punand insa spatiul si timpul intre tine si necazurile tale ai o vedere mai larga, o perspectiva mai buna.  Si felul in care faci asta este plecand, lasand in urma spatiul. Timpul isi va spune cuvantul singur, treptat, desigur.