Viata trece intr-un ritm ametitor

Cu fiecare zi, cu fiecare secunda, viata trece ca o vijelie, intr-un ritm alarmant, si ritmul devine tot mai rapid. L-am intrebat odata pe un batran de 84 de ani daca viata isi incetineste ritmul pe masura ce imbatranesti. Raspunsul sau nu poate fi tiparit aici, dar mi-a explicat in termeni deloc nesiguri ca nu, nu se intampla asa. Continua sa se desfasoare tot mai repede. Uneori ma intreb daca nu cumva luam viteza pentru decolare, daca intelegi ce vreau sa spun – un fel de avant inainte de a pleca. Regula insa este sa-ti vezi pur si simplu de drum, daca vrei ca viata ta sa aiba sens, sa fii fericit, implinit, sa ai parte de aventuri si recompense. Si sunt sigur ca asa faci, altfel nu ai citi cartea asta. Deci, cum ne descurcam cu asta? Pai, cea mai usoara metoda este sa procedam la fel ca si cu celelalte pe care stim ca trebuie sa le facem. Incepem prin a ne stabili un scop (o tinta, un obiectiv), facem un plan, formulam un set de actiuni pentru a ajunge la acel scop, iar apoi ne vedem de treaba. Imagineaza-ti ca esti manager de proiect intr-o companie importanta si ti s-a cerut sa organizezi o expozitie, sa zicem. Ai incepe cu clarificarea a ceea ce vrei de la expozitie, care este scopul ei (de exemplu, sa vanda 100 de produse, sau sa dea cadouri, sau sa atraga 20 de noi clienti). Astfel ai ceva la care sa tintesti. Apoi ar trebui sa-ti faci planul – inchirierea standului, aranjarea lucrurilor in el, tiparirea materialelor etc. Avand planul gata, ti-ai da seama de ce ai nevoie si ai merge mai departe. Viata nu este atat de diferita. Este un proiect – desi la o scara foarte mare si mult mai important decat un stand de expozitie. Sunt sigur ca ai prins ideea. Trebuie sa-ti vezi de viata, dar e asa de simplu sa tai frunza la caini daca nu ai un scop (sau mai multe) si un plan. Este foarte usor ca zilele sa se suprapuna una peste alta daca n-ai idee incotro te indrepti sau ce scop ai de atins. Apropo, nimic din toate astea nu trebuie sa ia din spontaneitatea vietii, daca asta crezi. Cinstit vorbind, eu nu privesc viata ca pe un proiect de lucru. O vad ca pe o experienta provocatoare, plina de satisfactii, bogata, diversa, neasteptata si mai degraba fantastica. Trebuie insa sa-i dai putina atentie daca vrei sa obtii ce-i mai bun de la ea. Fara aceasta atentie, zilele se estompeaza, este usor sa te ratacesti – plutind dus de curent.