Nu fi un parinte cicalitor

Am citit de curand un articol despre rezultatul unor cercetari referitoare la cicaleala (ma intreb cat timp au fost cicaliti cercetatorii respectivi cu privire la acest subiect pana sa se apuce de treaba). Ei au descoperit ca, daca cicalesti oamenii, acestia sunt inclinati sa faca chiar mai putin decat ti-ai fi inchipuit. Mai bine nu-i cicalesti. Pai si cum ii determini pe copii sa faca ceea ce doresti daca nu prin cicaleala? Ei bine, cicaleala presupune un ton care sugereaza iritarea si tocmai asta o face atat de nesuferita. Si cicaleala devine de-a dreptul de nesuportat – asta e ceva ce parintii trebuie sa se asigure ca nu fac niciodata – atunci cand iti certi copiii pentru ceea ce sunt in loc sa te referi la ceea ce fac. De exemplu: „N-ai inchis usa“ este o remarca rezonabila, dar: „Niciodata nu inchizi usa aia“ este cicaleala. Si mai rau e cand le pui in discutie caracterul: „Niciodata nu te gandesti la ceilalti“ sau „Of, esti asa de impiedicat“. Daca le faci asta copiilor tai, nu faci decat sa inrautatesti situatia. Si poti sa-i condamni pentru asta? Nu e nevoie sa folosesti un ton iritat sau fraze cu caracter personal. Tot ce trebuie sa faci este sa fii ferm si sa spui clar ce se va intampla daca nu te asculta. Cam asa: „Te rog sa-ti faci lectiile. Daca nu sunt gata pana la ora 6, o sa inchid computerul pana cand le vei termina.“ Apoi nu mai zici nimic pana la ora 6 si, daca e cazul, inchizi computerul. Daca asta este abordarea ta standard, nu le va lua mult copiilor pana sa-si dea seama ca nu glumesti. Am fost odata la cineva in vizita la pranz si masa din bucatarie, unde urma sa mancam, era plina de jucarii, desene, dulciuri, bucati de Lego, carti de joc si alte chestii asemanatoare. M-am oferit (oarecum enervat) sa o curat. „Oh, nu“, a replicat gazda, „nu e nevoie. O s-o curete copiii.“ M-am intrebat cum Dumnezeu ii va convinge pe copii sa curete masa inainte ca mancarea sa se arda pe foc, de vreme ce ei erau foarte prinsi cu alte activitati, dar ea a iesit in usa bucatariei si a strigat pe un ton vesel: „Peste exact 10 minute, tot ce e pe masa din bucatarie ajunge la cosul de gunoi!“ |n mod clar obisnuiti cu asta – si convinsi in randurile anterioare, cand mama trecuse la fapte –, copiii au aparut cu totii instantaneu si in cinci minute masa era pregatita pentru pranz. Nici un pic de cicaleala – mama a spus o singura data ce avea de spus si s-a asigurat ca pustii stiu ce urmeaza sa se intample daca o ignora. Mai e ceva ce merita sa fie spus cu privire la cicaleala, si anume ca este o perioada de cativa ani in care copiii pot face singuri anumite lucruri, dar e nerezonabil sa le pretinzi sa-si aminteasca singuri. Asa ca in loc sa fii suparat ca pustiul tau a uitat iar sa hraneasca hamsterul si sa fii tentat sa-l cicalesti, toata lumea va fi mai fericita daca privesti intelegerea astfel: copilul se achita de datorie daca hraneste hamsterul, cu conditia ca tu sa-i aduci aminte. Acum mai ai nevoie doar de cineva care sa te cicaleasca pe tine pentru a-ti aduce aminte.