Unii copii poate fi convinsi sa faca aproape orice, daca cred ca te vor dezamagi nefacand lucrul respectiv. Este cu adevarat util, desi trebuie sa avem mare grija sa nu-i santajam emotional. Doresc cu disperare sa placa, iar noi putem folosi asta ca sa-i motivam. Bineinteles, dupa ce au terminat ce au avut de facut, trebuie sa nu uitati sa le spuneti cat de multumiti, impresionati, incantati, miscati sunteti de ei. Altor copii nu le pasa deloc de incantarea sau dezamagirea parintilor. In schimb, isi doresc foarte mult sa para maturi si sa fie priviti ca fiind responsabili. Asa ca asta-i parghia pe care o puteti folosi pentru a-i motiva. Copiii sunt motivati de lucruri diferite, nu neaparat aceleasi lucruri care va motiveaza pe voi (desi vad ca ciocolata merge aproape la oricine – dar sigur ca nu ne putem motiva copiii folosind dulciuri). Unele sunt stimulente emotionale – aprobarea, sa fii privit ca un adult, aprecierea. Altele sunt stimulente mai specifice care sa-l incurajeze pe pustiul tau sa faca ceea ce vrei – mai multa responsabilitate, prestigiu, bani, libertate. Cu alte cuvinte, copiii pot fi rasplatiti prin a fi lasati sa gateasca pentru toata familia, prin niste haine noi care cred ei ca le vor spori prestigiul printre prieteni sau printr-o ora de culcare mai inaintata. Ideea e ca nu poti folosi aceleasi vechi stimulente cu fiecare copil, pentru ca nu vor functiona. Nu numai ca nu vei obtine ceea ce are fiecare mai bun de oferit, dar nici ei nu vor capata ceea ce isi doresc cu adevarat. Asa ca trebuie sa te gandesti care stimulente functioneaza pentru fiecare dintre copiii tai si sa descoperi modalitati de a le folosi. Recompensele pe care le folosesti se vor schimba pe masura ce copiii cresc, dar probabil vei descoperi ca pustiul tau de 2 ani care iubeste libertatea s-a transformat intr-un adolescent care iubeste libertatea. Desi s-ar putea sa nu-l mai motiveze faptul ca ii permiti sa urce scarile fara ca tu sa-l tii de mana. In paranteza fie spus, in rarele ocazii cand vei considera necesar sa folosesti „motivarea negativa“, copiii tai vor reactiona la amenintari diferite. Unuia s-ar putea sa nu-i pese ca nu-i mai dai bani de buzunar timp de o saptamana, in timp ce altul ar putea fi devastat. Va fi vorba despre aceleasi principii pe care le valorifici in cazul motivarii pozitive: libertate, bani, prestigiu, aprobare. In concluzie, nu presupune ca pustii tai sunt la fel unul cu celalalt sau la fel cu tine. Uneori dureaza destul de mult pana sa descoperi care este stimulentul potrivit pentru fiecare, dar daca te gandesti si experimentezi suficient, vei gasi intotdeauna ceva.