Un altfel de... betie

Se spune ca exista o gena a dependentei. Dependenta de tutun, dependenta de droguri (de parca tutunul nu ar fi tot un drog) jocuri de noroc, dependenta de alcool… Adica, oricand apare ceva, o tentatie, orice te-ar putea face sa-ti apartii din ce in ce mai putin, gena ta de... dependenta se activeaza ca un dracusor si iti face viata (aparent) dulce. Dar asta numai pentru a constata, ulterior, un amar si mai mare decat inainte de a te delecta. Asadar, daca nu ar exista numeroase tentatii, gena asta ar ramane inactiva, ca un apendice de a carui existenta nu vei afla decat cand s-ar inflama. Dintre tot soiul de dependente, cea de alcool se pare ca este cea mai puternica. Iar, in zilele si mai ales in noptile de sarbatoare, gena se manifesta la si mai multa lume, desi, pana atunci, era cumva recesiva in celelalte perioade din an. Iar ceea ce rezulta in urma ingurgitarii unei cantitati mari de alcool este denumit comun ca… betie. Adica acea stare vecina sau chiar coincidenta cu beatitudinea, cu…fericirea insasi. Cica betia te face sa uiti de necazuri, de griji iar artistilor le dezleaga priponita inspiratie. Strofe si fraze incep sa curga in ritmul vinului pe gat, penelul alearga pe panza mai rapid ca Bolt si mai rezistent ca eroul de la Maraton. Asta este betia creatoare. Macar ea da ceva, provoaca, genereaza ceva bun, frumos. Insa betia ordinara este pe cat de trecatoare, pe atat de nociva, gustul amar al mahmurelii trezindu-te la viata mai brusc si mai urat decat zgomotul unui foc de arma. In zilele de sarbatoare de la sfarsit de an, exista si o… betie, cea mai frumoasa dintre toate, este betia de a te plimba de mana cu un suflet pereche, inconjurati de locuri si de oameni daruiti cu aceeasi stare ca si tine. Daca, in acest “vin”, mai adaugam tihna, odihna, liniste si pace, atunci, cu siguranta aceasta betie este sanatate curata, generata de cea mai rafinata dintre bauturi. Va urez sa o sorbiti in fiecare zi a anului 2011! Alexandra Stanescu