Am observat ca atunci cand am ganduri triste mi se intampla sa stau mai mult in fata oglinzii decat de obicei, ca si cum cu cat imi aranjez mai mult ochii, fardul pe obraji, buzele, cu atat imi sterg urmele de melancolie, tristete, nemultumire din suflet. Ba chiar prietenii mei au ajuns sa stie ca atunci cand sunt foarte bine aranjata, fardata, dichisita, e cazul sa ma intrebe daca ma simt bine.
Fara sa vreau, am ajuns sa cred ca de fapt cu cat arat mai bine pe dinafara, cu atat ma simt mai prost ‘pe dinauntru’.
Ma intreb uneori oare ce mijloace de infrumusetare au barbatii pentru astfel de situatii. Sau poate barbieritul este unul dintre ele ?
Intr-una din dimineti m-am gandit sa fac altfel : in loc sa las in continuare gandurile sa alerge nestingherite in toate directiile in capul meu in timp ce ma priveam in oglinda cautand un creion pentru ochi, mi-am zis : cu fiecare privire pe care mi-o trimit din oglinda ma simt mai increzatoare, mai senina, mai armonioasa. Mi s-a intamplat sa constat ca nu mai am chef sa-mi pun tot arsenalul de pudre si culori pe fata. In prima zi am crezut ca mi se pare, a doua zi, curioasa, am exersat din nou si m-am simtit atat de bine incat m-am multumit sa-mi dau cu crema si doar usor cu un creion. Acum ma duc sa ma uit in oglinda si simpla amintire a experimentului ma bine-dispune.
Va invit sa practicati si sa-mi impartasiti impresiile !
Exclusiv - beneficiati acum de Oferta Speciala de mai jos:
Ghid privind aplicarea dreptului la educatie pentru copiii cu dizabilitati din Romania
De ce copiii cu dizabilitati sunt marginalizati sau chiar exclusi intr-o forma sau alta din sistemul national de educatie Nu e suficient ca acesti copii duc deja o lupta cumplita cu ei insisi De ce trebuie sa duca inca una cu autoritatile cu institutii indiferente care de fapt sunt obligate prin lege sa le faciliteze accesul la educatie ...
valabila 48h
