Asculta-ti propria intuitie

In strafundul nostru, al tuturor, exista un izvor de intelepciune. Se numeste intuitie. Ascultarea propriei intuitii e un proces lent de invatare. Incepe prin recunoasterea acelei voci soptite, acelui sentiment din sinea ta care-ti spune cand ai facut ce nu trebuia. Este un glas incredibil de calm, abia soptit, care cere liniste si concentrare pentru a putea fi perceput. Poate o numesti „constiinta“ ta, dar in sufletul tau stii cand ai facut ceva rau.  Stii cand e cazul sa-ti ceri scuze, sa-ti repari greseala, sa indrepti lucrurile. Tu stii, iar eu stiu ca stii. stiu pentru ca noi toti stim. Nu ai cum sa scapi de asta. Incearca sa filtrezi lucrurile cu eul launtric inainte de a actiona si vezi ce reactie primesti. Indata ce te obisnuiesti cu asta iti va fi usor. Imagineaza-ti ca in orice situatie ai un copilas langa tine caruia trebuie sa-i explici diferite lucruri. Imagineaza-ti ca-ti pune intrebari, „De ce faci asta?“, „Ce e bine si ce e rau?“, „Ar trebui sa facem asta“? – iar tu trebuie sa raspunzi. Numai ca, in aceasta situatie, tu pui intrebari si tot tu raspunzi; iti vei da seama ca stii deja tot ce este de stiut si tot ce va trebui vreodata sa stii. Asculta, totul e acolo. Daca ai de gand sa ai incredere in vreun sfatuitor, cine va fi acela? Cel mai indicat esti chiar tu, pentru ca ai toate faptele, experienta si cunostintele la indemana. Nimeni altcineva nu le are. Nimeni nu poate intra in fiinta ta sa vada exact cum stau lucrurile.