Incepe scoala!

Am auzit de tot felul de metode: de la trimisul unui paznic pentru copil, care sa-l supravegheze non-stop, la plata sub forma de bani, cadouri, servicii a personalului scolii pana la amenintari la adresa aceluiasi personal in cazul in care “copilul meu”…

 

Am avut sansa, poate, sa invat in scoala in care invata acum fiul meu ba chiar am si fost colega de catedra cu fosta mea invatatoare, pe vremea cand eram proaspata absolventa de litere. Asta nu m-a scutit de emotii cand mi-am lasat pititcul in clasa I, desi scoala este la doi pasi de casa si majoritatea profesorilor imi sunt cunoscuti.

 

Solutia pe care am gasit-o ca sa ma simt eu in siguranta gandindu-ma cum ii este copilului meu la scoala este sa ma implic: incerc sa identific nevoile invatatoarei si ale clasei si ii propun solutiile pe care le vad, spre binele ei, al copiilor din clasa ei si, implicit si al copilului meu.

 

Stiu ca Doamna are de lucrat cu 30 de copii. Prin natura meseriei mele am putut sa-i testez din clasa intai, ceea ce a facut ca si invatatoarea sa se simta mai linistita, vazand cam ce tipologii se profileaza la ea in clasa. De cate ori are nevoie de raspunsuri privind comportamentul unui copil stam de vorba si de la bun inceput am organizat niste sedinte cu parintii mai putin formale, stiind ca multe din problemele copiilor sunt aduse de acasa. Am gasit si parinti interesati sa participe la activitati pentru scoala, in felul acesta fiind alaturi de invatatoare si de copii: de la crearea unei asociatii a parintilor scolii, la grupul de parinti care se ocupa de decorarea clasei, sau la cei care fac excursii cu copiii la propriile locuri de munca pentru a-i familiariza cu diferite meserii (brutari, bancheri).  Am descoperit ca si noi, parintii, avem foarte multa imaginatie si nu suntem chiar asa de plictisiti cum s-ar putea crede iar copiii nostri se distreaza de minune cand suntem impreuna.

 

Pe scurt: atunci cand va implicati puteti controla mult mai mult decat atunci cand stati de-o parte si va faceti griji. Ajutandu-i pe ceilalti sa se simta mai bine va ajutati si pe voi – iar asta e o forma de educatie pentru care nici macar nu e nevoie de scoala.