Modalitati de exercitare a puterii

In mod traditional au existat doua moduri de exercitare a puterii: fiind de temut sau fiind agreat.  Acum 500 de ani, in lucrarea Printul, Machiavelli scria ca „este mai bine ca lumea sa-ti stie de frica decat sa fii iubit“. Era un sfat sanatos pentru o lume bazata pe ierarhii. Dragostea este nestatornica, dar frica poate fi gestionata si controlata. Intr-un loc de munca unde domina dispozitiile date si controlul, nu prea ai de ales cu cine sa lucrezi. Esti intr-o echipa, ai un sef si cu ei lucrezi. Nu este nevoie sa-ti doresti sa lucrezi cu echipa si seful: trebuie sa lucrezi cu ei. Mai exista foarte multi sefi care lucreaza pe baza principiului fricii. Merge, dar exista si o limita. Teama castiga docilitatea, si nu angajamentul: angajatii fac ce trebuie sa faca si nimic mai mult. Pe termen lung, teama nu scoate din oameni ceea ce-i mai bun din ei. Si are un mic efect asupra oamenilor pe care seful nu-i poate controla: seful seamana doar cu un tiran pentru cei care se afla in afara sferei lui de control. In organizatiile complicate, avem nevoie de sustinerea unei palete largi de oameni asupra carora nu ne putem exercita controlul si in care putem instila putina frica. Nu-i putem obliga sa ne acorde prioritatea si atentia pe care credem ca le meritam. Trebuie sa le castigam angajamentul. Teama nu atrage angajamentul. Puterea dragostei Multi lideri doresc sa fie indragiti, si cred ca acest lucru este esential succesului. Se insala. Ca sa fii eficient nu trebuie sa te placa lumea. Din nou, cauza neintelegerilor este literatura de specialitate care proslaveste virtutea  liderului carismatic si inspirat. Liderii sunt sfatuiti sa fie carismatici si inspirati ca sa poata crea urmasi devotati care ii vor iubi, cinsti si asculta. Daca ai carisma si esti inspirat, esti norocos. Acestea nu sunt abilitati care se pot deprinde, si medicii nu au facut inca un transplant de carisma. Carisma si inspiratia sunt caracteristici puternice, dar periculoase. Pentru fiecare lider carismatic care te conduce spre Taramul Fagaduintei exista o duzina de alti lideri care te duc inapoi in desert. Carisma nu-l face pe lider infailibil, cinstit sau moral. Liderul carismatic tinde, de asemenea, sa pice in capcana eroului, descrisa in ultima sectiune: creeaza in jurul lui o aura cu pretul crearii unei organizatii care se poate sustine. Mitul carismei este sustinut de studiile de leadership care arata ca ne dorim lideri carismatici si inspirati, dar ca nu ii avem. Se dovedeste deci ca este o penurie de carisma. Se mai dovedeste ca astfel de studii nu au nicio valoare. Daca-i intrebi pe oameni daca vor un milion de dolari, cei mai multi vor raspunde afirmativ. Intreaba-i daca au un milion de dolari, si cei mai multi vor raspunde ca nu. Acest lucru ne arata ca exista o mare lipsa de milioane de dolari. Sa-ti doresti ceva nu este acelasi lucru cu a avea nevoie de ceva. Poate ca ne plac liderii carismatici (desi Hitler, Mao Tse Tung, Pol Pot si cei mai mari criminali dictatori au fost carismatici intr-un moment in cariera lor), dar acestia nu sunt intotdeauna buni. Nu trebuie sa fim carismatici ca sa reusim. Uita-te prin propria organizatie. Probabil ca nu sunt prea multi executivi pe care i-ai putea acuza ca sunt carismatici. In ciuda acestui fapt, exista destui executivi care sunt foarte eficienti si fac ca lucrurile sa mearga ca pe roate. Acestia sunt probabil cele mai bune modele pentru PQ si pentru a face ca lucrurile sa mearga struna, decat carismaticul Hitler sau Pol Pot. Sa fii indragit si sa fii de temut sunt impasurile pe drumul eficientei. Trebuie sa gasim o alternativa, calea PQ-ului, pentru a face ca lucrurile sa mearga ca pe roate.