Oracol si Facebook

Admitand ca fiecare are o... vreme a lui, pe... vremea mea - adica nu chiar acu' 100, 50 sau 25 de ani - erau la moda... "oracolele" sau "caietele de amintiri". Cel mai putin pricopsite erau caietele studentesti, iar cele mai pricopsite - adunaturile de pagini destinate oficial tinerii unui jurnal. Indiferent de forma, rubricile "oracolelor" cuprindeau prenumele si numele persoanei care completa. Daca "oracolul" era al unei fete, 98% din completari erau ale unor surate. Daca era al unui baiat, cei mai multi subsemnati erau si ei baieti. Rubrica de identitate se gasea in toate "oracolele", indiferent de... sexul proprietarului. Dupa aia, varsta, pasiunile, hobby-urile, preocuparile "titularului" dictau celelalte rubrici constand, de fapt, in intrebari de genul "Care sunt actorii preferati?", "Care sunt cantaretii preferati?" D'astea. Cine completa avea si o pagina numai a lui pe care putea sa o... impodobeasca asa cum credea de cuviinta, de la desene pana la tot felul de ilustrate "lipite" cu picaturi de ceara... Cu acest cuprins "senzational" in pagini, "oracolele" erau pastrate de titular cam cum pastrau nemtii Codul Enigma. Adica nu foarte bine, ceea ce a si dus la descifrarea acestuia. Tot asa se intampla - sau poate ca nu era o intamplare - ca acel caiet sa cada si in mainile celor care se simteau exclusi, ale celor care nu fusesera invitati sa impregneze hartia cu un pix cu pasta parfumata, cu un stilou cu cerneala roz (o raritate pe atunci) etc. Cand avea loc o astfel de... tragedie, sau cand - si mai rau - paginile cadeau sub ochii vreunui profesor, nepoftitul citea cu voce tare "cele mai ascunse ganduri ale fetelor". Acestea roseau, se indignau (sau se faceau ca se indigneaza) si se luptau sa smulga caietul din mana prost-crescutului, daca acesta era coleg, si ramaneau numai cu roseata in obraji, daca era vorba de un profesor... Pe scurt, de ochii lumii sau "pe bune", atat titulara cat si prietenele subscrise isi simteau proaspat constientizata intimitate invadata. Astazi, oracolul/caietul de amintiri nu mai exista. Astazi, exista... Facebook. Unde, "trendul" s-a inversat. Acum, cu cat arati mai mult(e), cu atat mai bine. Poze pe stanca Gibraltar, poza la Babele, poza cu babele din cartier; poze in masina, in tramvai, in metrou, in avion... Poze pe scaun; poze pe fotoliu; poze pe tronul lui Stefan cel Mare, poze pe... "tron"... Poze cu cea mai buna prietena, poze cu cel mai rau dusman. Poze din concediul de la mare, poze din concediul de la munte. Poze din luna de miere, poze din anul de fiere. Poze in sculare, poze in culcare. Poze cu gulerul ridicat al paltonului si cu fesul tras pe ochi; poze din cabina de proba; poze in costumul de baie, poze fara costumul de baie... Caci intimitatea a devenit un fel de tarta pe care o imparti, felie cu felie, cu (aproape) toata lumea. Mare grija ca tot impartind la felii, sa nu ramaneti... nemancati... Alexandra Stanescu