Prin Bucuresti cu rucsacul in spate - povestea Arcului de Triumf

Actualul monument cu o singura deschidere, inalt de 27 de metri, este situat in partea de nord a Capitalei, la intersectia a patru bulevarde, Kiseleff, Constantin Prezan, Alexandru Averescu si Alexandru Constantinescu, si este opera arhitectului Petre Antonescu. Arcul comemoreaza victoria armatelor romane din Primul Razboi Mondial si a fost ridicat in perioada 1921-1922. Machetele au fost realizate de mari artisti plastici, iar la cioplirea marmurei de Ruschita din care este construit arcul, au lucrat zece sculptori adusi din Italia.

 

Arcul de Triumf nu reprezenta primul monument de acest gen ridicat la Bucuresti. Cateva constructii provizorii s-au realizat pentru a celebra Independenta (1878), jubileul a 40 de ani de domnie a Regelui Carol I (1906) si revenirea familiei regale din exilul de la Iasi (1918). Ultimul arc, cel ridicat in 1918, nu a rezistat nici macar intemperiilor, astfel incat s-a luat hotararea, in 1920, de a se construi un arc de triumf permanent, misiune ce i-a revenit primarului de atunci al Bucurestiului, Matei Corbescu, care a propus ridicarea unui arc de triumf din lemn, pana se vor gasi bani pentru a ridica unul din piatra. Multi artisti au criticat atunci atitudinea primarului, iar in 1922, in contextul incoronarii lui Ferdinand I si a Reginei Maria, s-a decis constructia unui arc de triumf durabil. 

 

Insa timpul scurt nu a permis decat turnarea structurii din beton armat, basoreliefurile exterioare fiind turnate doar in ipsos. Dupa ceremonie, la care au asistat reprezentanti ai peste 20 de state europene, ai Statelor Unite ale Americii si ai Japoniei, monumentul a intrat oarecum in uitare, in 1930, degradat de intemperii si innegrit de vreme, devenind o povara pentru orasul Bucuresti. De-abia in 1932, dupa o relatare in presa, situatia revine in atentia publica, decizandu-se inlocuirea basoreliefurilor din ipsos cu unele din marmura de Ruschita. 

 

O pleiada de artisti au lucrat la finisaje: Constantin Baraschi, Alexandru Calinescu, Mac Constantinescu, Ion Jalea, Dimitrie Paciurea si Costin Petrescu, toti nume cunoscute in perioada interbelica.

 

Pe fatada sudica, sculptorii Mac Constantinescu si Constantin Baraschi au daltuit fiecare cate o reprezentare simbolica a Victoriei. Amplasate identic pe fatada de nord se gasesc alegoriile Barbatie de Ion Jalea si Credinta de Constantin Baraschi, precum si alte doua Victorii create de Cornel Medrea si Dimitrie Onofrei. Lucrarile decorative de la vechiul Arc de Triumf, realizate in 1922 de sculptorul Dumitru Mataoanu, nu au mai fost folosite la refacerea definitiva a monumentului.

 

Populatia si, cu precadere, numeroasele asociatii si societati ale fostilor combatanti din Primul Razboi Mondial au contribuit cu peste 7 milioane de lei la edificarea Arcului de Triumf, raspunzand cu promptitudine subscriptiilor lansate in cursul anului 1935 de Ministerul Apararii Nationale.

 

Odata adunate sumele necesare, anul 1936 a fost consacrat integral definitivarii monumentului, care a fost construit dupa modelul marelui Arc de Triumf de la Paris. Forma sa este aceea a unui paralelipiped, avand o temelie de 25 m × 11,5 m si o inaltime de 27 m. Stalpii pe care se sprijina monumentul au scari interioare care duc spre terasa acestuia. Arhitectul Victor G. Stefanescu a fost insarcinat cu controlul tehnic si administrativ al lucrarilor, care au inceput in aprilie 1935 si au durat un an si jumatate. 

 

Ceremonia inaugurarii a avut loc la 1 decembrie 1936, cand se implineau 18 ani de la Unirea Transilvaniei cu Romania. Momentul a fost marcat de participarea Regelui Carol al II-lea, a mamei sale, Regina Maria, a printului mostenitor Mihai, a membrilor Guvernului Romaniei si a numerosi invitati de onoare din tara si din strainatate. 

 

Dupa venirea la putere a comunistilor in Romania, Arcul de Triumf a fost „mutilat“ prin scoaterea de pe partile laterale a celor doua texte ale proclamatiilor Regelui Ferdinand catre tara, cu ocazia intrarii Romaniei in razboiul de intregire si cu prilejul incoronarii de la Alba Iulia din 1922.

 

De asemenea, au fost scoase de pe frontispiciul fatadei sudice efigiile Regelui Ferdinand Intregitorul, si ale reginei Maria, realizate de sculptorul Alexandru Calinescu, si au fost distruse, fiind substituite de doua mari flori din piatra. Dupa 1989, florile din piatra au fost date jos, si au fost montate doua medalioane din bronz, ce infatiseaza chipurile Regelui Ferdinand si al reginei Maria, inlocuindu-le pe cele originale, dar inscriptiile de pe panourile laterale au ramas tot martelate.

 

(Fragment din cartea "Prin Bucuresti, cu rucsacul in spate", autor Dan Manusaride. Click AICI pentru a cumpara volumul)

 

 

de SuntFericita.ro
Redactia Sunt Fericita reprezinta o echipa de 3 femei care cerceteaza zilnic cele mai relevante subiecte pentru cititoarele si cititorii nostri. Informatiile sunt apoi filtrate pentru a fi transpuse intr-o maniera cat mai prietenoasa cu putinta in articolele pe care le parcurgeti cu placere.