Specialistii in comunicare spun ca termenul de "relaţii publice"(PR) le discreditează profesia

În ceea ce priveÅŸte credibilitatea serviciilor de relaÅ£ii publice, 42% dintre participanÅ£ii la studiul prezentat consideră că termenul de "relaÅ£ii publice" (PR) discreditează profesia. Motivul ar putea fi imaginea proastă a termenului în mass-media - aproape jumătate dintre specialiÅŸtii în comunicare menÅ£ionează conotaÅ£ii negative ale percepÅ£iei PR-ului în mass-media. Drept consecinţă, mulÅ£i participanÅ£i la studiu preferă denumiri alternative, cum ar fi "comunicare corporativă" (68%), "comunicare strategică" (61%) ÅŸi "managementul comunicării" (56%).

De asemenea, privind statutul departamentelor de comunicare, studiul dezvăluie că, în Europa, puterea de influenţă a funcÅ£iei de comunicare a crescut: în trei din patru organizaÅ£ii este luată în serios de către top management ÅŸi are ÅŸanse să joace un rol în planificarea strategiilor organizaÅ£ionale. SpecialiÅŸtii în comunicare au acces la top management, 18% dintre aceÅŸtia fiind membri în consiliul de administraÅ£ie ÅŸi 60% fiind direct subordonaÅ£i directorului executiv.

Dar această putere ierarhică nu se reflectă neapărat ÅŸi în relaÅ£iile cu celelalte funcÅ£ii din organizaÅ£ie: colaborarea cu departamentele strategice interne este mai degrabă insuficientă ÅŸi doar o mică parte (48%) a specialiÅŸtilor în comunicare consideră că departamentul lor produce active financiare pentru organizaÅ£ie. Cu toate acestea, funcÅ£ia comunicării a trecut dincolo de simpla gestionare a relaÅ£iilor cu mass-media: în opt din zece organizaÅ£ii, departamentul de comunicare este responsabil de comunicarea cu o gamă largă de audienÅ£e cheie, cum ar fi mass-media, consumatorii, angajaÅ£ii, investitorii sau politicienii.

La capitolul aspecte strategice ÅŸi încredere, studiul identifică două aspecte principale relevante pentru următorii ani: adaptarea la evoluÅ£ia digitală ÅŸi la reÅ£eaua de socializare rămâne cel mai important aspect conform unui procent de 55% dintre specialiÅŸtii în comunicare. Totodată, 44% dintre aceÅŸtia au identificat "corelarea eforturilor de comunicare cu obiectivele de afaceri" ca fiind o provocare constantă pentru funcÅ£ia de comunicare. "Consolidarea ÅŸi menÅ£inerea nivelului de încredere" a pierdut teren ca subiect de mare interes pentru practicienii din domeniul comunicării, dar trebuie remarcat faptul că 93% susÅ£in că vor să îmbunătăţească nivelul de încredere în organizaÅ£ie ÅŸi/sau mărcile acesteia, nu în lideri sau în afaceri în general.

Privind dezvoltarea disciplinelor ÅŸi a canalelor de comunicare, studiul arată că rolul principal este deÅ£inut de comunicarea corporativă, urmată de marketing ÅŸi comunicarea pentru consumatori. Se preconizează că instrumentele online vor avea întâietate în mix-ul de medii folosit în managementul comunicării în viitorul apropiat. Cu toate acestea, o analiză longitudinală arată că specialiÅŸtii au tendinÅ£a de a supraestima dezvoltarea disciplinelor ÅŸi în special a canalelor online.

Studiul mai arată că, deÅŸi specialiÅŸtii se aÅŸteaptă la continuarea evoluÅ£iei reÅ£elelor de socializare, instrumentele adecvate de gestionare sunt încă insuficient dezvoltate: doar patru din zece specialiÅŸti care lucrează în departamente de comunicare menÅ£ionează existenÅ£a unor reguli privind mediile de socializare ÅŸi doar una din trei organizaÅ£ii a instituit instrumente de monitorizare a acestora. Mai mult, abilităţile de folosire a mediilor de socializare ale specialiÅŸtilor în comunicare, cum ar fi iniÅ£ierea dialogurilor pe web sau cunoaÅŸterea cadrului legal pentru mediile de socializare sunt slab înÅ£elese ÅŸi puÅ£in dezvoltate.

Pe de altă parte, primele cinci domenii de interes menÅ£ionate de respondenÅ£i în ceea ce priveÅŸte cursurile de formare sunt următoarele: efectele comunicării prin intermediul canalelor tradiÅ£ionale ÅŸi new media (indicate de 83% din respondenÅ£i), consolidarea relaÅ£iei cu audienÅ£ele cheie (82%) ÅŸi metode ÅŸi instrumente de comunicare (80%), urmate de abilităţi practice, cum ar fi prezentarea în public (79%) ÅŸi coaching (75%). O comparaÅ£ie între nevoile identificate ÅŸi programele de formare oferite în prezent de organizaÅ£ii indică existenÅ£a unui mare decalaj în fiecare industrie.

Concluziile se bazează pe răspunsurile date de 2.209 specialiÅŸti în comunicare din 43 de ţări. Studiul anual este realizat de un grup de cercetare format din profesori care predau în universităţi renumite din 11 ţări, fiind condus de profesorul dr. Ansgar Zerfass, Germania. Studiul s-a bucurat de sprijinul acordat de Grayling, a doua companie independentă de consultanţă în relaÅ£ii publice ca mărime din lume.

"Prin sprijinul acordat acestui raport, Grayling urmăreÅŸte monitorizarea tendinÅ£elor în managementul comunicării ÅŸi analizarea schimbărilor intervenite la nivelul profesiei în Europa. În cei cinci ani de la realizarea primului studiu, am reuÅŸit să clarificăm caracteristicile structurale ale comunicării în Europa. De exemplu, anul acesta este evident faptul că influenÅ£a directorilor de comunicare asupra strategiilor organizaÅ£ionale a crescut după criza financiară din 2008 ÅŸi că directorii de comunicare consideră că au o poziÅ£ie mai solidă acum decât înainte de criză", a declarat Jan Simunek, Regional Director CEE, Grayling.

AsociaÅ£ia Europeană de Cercetare ÅŸi EducaÅ£ie în RelaÅ£ii Publice (EUPRERA) este o organizaÅ£ie autonomă cu membri din peste 30 de ţări, având ca scop stimularea ÅŸi promovarea cunoÅŸtinÅ£elor ÅŸi practicile în managementul comunicării în Europa. Oameni de ÅŸtiinţă din mediul academic ÅŸi practicieni cu experienţă îÅŸi unesc forÅ£ele pentru a promova cercetarea fundamentală ÅŸi aplicată.

AsociaÅ£ia Europeană a Directorilor de Comunicare (EACD) este principala reÅ£ea pentru specialiÅŸtii în comunicare din Europa, având peste 1,600 de membrii. AsociaÅ£ia face lobby pentru profesie, stabileÅŸte standarde de calitate comune ÅŸi promovează dezvoltarea calificării profesionale prin organizarea de evenimente ÅŸi asigurarea serviciilor ÅŸi materialelor.