Cartile care ne-au facut oameni

Privesc cu neincredere spre cartea pe care o port cu mine in geanta zilele acestea. Cu greu imi fac timp pentru ea si cu mare amaraciune o pun deoparte dupa doar cateva pagini. Termin orice carte, chiar si pe cele care nu imi plac, cele care nu ma „prind”. Dar le citesc dintr-o constiinciozitate educata treptat. 

Mi se pare, pana la urma, de bun simt sa termini o carte a unui autor ca sa iti poti exprima ulterior o opinie. Plec de la ideea ca lecturile noastre sunt, in general, de calitate, dar ca se intampla, cum este si firesc, sa nu ne atraga toate si sa nu fie ceea ce asteptam de la paginile unei carti atunci cand incepem sa le citim.

Sunt multe cartile care mi-au ramas in inima si sunt putine cele care mi-au ramas in minte. Sunt si mai multe cartile pe care le-am citit si din care nu am ramas decat cu sentimentul unor ore pierdute, sterse insa din memorie ca si cum acele ore tarzii de lectura nu au existat vreodata.

Nu ma numar printre cei care sa poata rosti cu certitudine un singur titlu. Pe mine m-au fascinat inca de mica aventurile lui Nils Holgersson si cele ale lui Habarnam. Am descoperit mai tarziu literatura victoriana si am citit mai multe carti de Dickens decat mi-as fi imaginat vreodata. Am trecut apoi la descoperirea distopiilor, iar cartea atat de renumita precum este O mie noua sute optzeci si patru imi revine inca in memorie prin imagini care m-au uimit in timpul lecturii.

Cu aceeasi forta revin si imagini din Imparatul mustelor a lui William Golding sau din Meteorii lui Tournier. Stiu insa unde imi sunt lacunele si stiu ca daca astazi incerc sa recuperez citindu-i pe autorii romani contemporani, mai am de citit rafturi intregi care sa imi ofere o perspectiva diferita si noua asupra vietii. Am oferit, iata, prin ultimele cuvinte, si raspunsul meu cu privire la ce inseamna lectura si ce asteptam de la carti.

Voi ce cautati atunci cand cititi? Ce va asteptati sa descoperiti acolo? Si, bineinteles, care au fost cartile care v-au impresionat?