Zenul si semafoarele

O istorioara budista rostita de un calugar aflat la inceput ne aminteste ca astazi, daca stim sa privim cu ochii mintii, vom gasi si in lumea moderna mijloace care ne readuc la a trai cu adevarat in prezent.

Acesta povesteste cum in oraselul de doar 3.500 de locuitori din apropierea satului sau, semafoarele par sa fie peste tot. Unul, mai ales, i-a atras atentia prin faptul ca atunci cand lumina rosie se aprinde, sta asa timp de trei minute si niciun vehicul nu se vede la orizont. Semaforul domneste peste un pustiu. Nepotrivit, absurd. Iar daca treci pe rosu, doi jandarmi se ivesc imediat si iti fac proces-verbal. Calugarul povesteste astfel ca acest semafor era cosmarul sau zilnic pana cand a dat peste textul urmator, scris de un autor zen contemporan, Thich Nhat Hanh:

„La vederea semaforului sau a unui stop, putem zambi si multumi, pentru ca este un bodhisattva care ne ajuta sa facem o intoarcere in momentul prezent. Semaforul este un gong de deplina constiinta. S-a putut crede ca este dusmanul nostru pentru ca ne impiedica sa ne atingem tinta, dar acum stim ca este prietenul nostru, caci el ne avertizeaza sa facem o intoarcere in prezent. Acolo unde se afla viata, bucuria si pacea.”

Tot Thich Nhat Hanh mai spune ca este imposibil sa traim cu adevarat atunci cand doar corpul nostru este in prezent in vreme ce mintea noastra se plimba fie printre umbrele trecutului, fie isi imagineaza viitorul.

Asa ca data viitoare cand ne mai oprim asteptand sa se schimbe culoarea semaforului in verde, in loc sa batem nerabdatori din picior, sa ne bucuram ca avem un prilej de meditatie si de liniste chiar si numai pentru trei minute.