De ce se teme el la prima intalnire

Dupa ani intregi intr-un oras mare, sunt suficient de norocos sa fi pus mana pe acea slujba. Numai ca nu si pe fata. Si cred ca pot sa pun degetul pe rana, pardon, pe cauza. Spre deosebire de atitudinea increzatoare pe care o afisez la interviu, prima intalnire ma inspaimanta.

Indiferent cate intalniri reusite am avut pana acum, de fiecare data cand ies prima data cu o fata ma tem. Ajung mereu la intalnire cu 15 minute mai devreme si am palmele transpirate. Ma uit infrigurat in vitrine, pentru a vedea daca parul imi sta catastrofal sau daca mi-am incheiat fermoarul. Totul in timp ce rulez posibile subiecte de conversatie in minte.

Spre deosebire de interviuri, vreau sa fac rost de amor, nu de bani. Bine, nu ma mai intereseaza doar asta. Nu acum. Caut ceva pe termen lung, bineinteles. Dar cand vine vorba de frica de prima intalnire, anxietatea de a nu avea a doua sansa este cea care ma termina. Nu vreau sa ajung iara intr-o astfel de situatie.

In cautarea dragostei, este greu sa nu pui greutate pe prima intalnire. Cand te intalnesti cu cineva, te prezinti in cea mai buna lumina posibila, ca la interviu. Pentru a demonstra ca esti cel mai bun dintr-un sir de candidati/pretendenti. Daca iti dai seama ca nu ai avut suces, este imposibil sa nu o iei personal.

Sunt convins ca si femeile gandesc la fel. Indiferent cat de nonsalanti ne dam, cu totii ne dorim sa fim iubiti. Este in firea lucrurilor. 

Intalnirile nu sunt usoare, asa ca spun toate paontele pe care le stiu, fac cate complimente pot, in speranta ca ea imi va acorda si a doua, a treia, poate si a patra intalnire.

Poate ca si frica asta isi are rolul ei. Te improspateaza. 

Dar, pentru voi, doamnelor, o sa trec in revista ce ma face pe mine sa tremur inainte de a ma intalni cu cineva:

- ca voi fi diferit de ceea ce se asteapta ea,

- ca nu sunt singurul de care este interesata,

- ca o voi mangaia prea repede,

- ca nu voi mai fi rasplatit cu o noua intalnire.