Dragostea e o salata, zice cantecul. De fapt, asa si trebuie sa fie

Iluzia aceasta de uniune totala, de contopire pana la formarea unui intreg absolut seamana cu un terci, daca e sa comparam cu un termen culinar pentru a ne fi mai usor sa intelegem, si nu cu o salata. Desi poate parea ciudata, aceasta analogie simplifica lucrurile: intr-un cuplu, cea mai mare provocare problema cu care se confrunta partenerii este sa isi mentina fiecare identitatea proprie. Pana la urma, si diferentele sunt cele care unesc doi oameni; daca amandoi partenerii ar face aceleasi lucruri sunt sanse mai mari sa apara monotonia si plictiseala. Ideea cu iubirea vazuta ca o salata se refera la faptul ca, desi doi oameni sunt impreuna, isi pastreaza fiecare individualitatea si nu se pierd atat de mult in relatie pana in punctul in care nici ei nu mai stiu cine sunt. Cu cat fiecare partener se simte mai sanatos din punct de vedere psihic si mai implinit, cu atat relatia va deveni mai puternica.

S-a dovedit ca oamenii care sunt mai centrati pe sine au sanse mai mari de a se angaja intr-o relatie. La polul opus, o persoana care incearsa sa isi rezolve anumite probleme personale prin intermediul unei relatii este o veriga slaba, pentru ca risca sa distruga, in cele din urma, chiar relatia de care are atat de multa nevoie. De exemplu, cineva care nu a primit suficienta iubire si sprijin in trecut, copil fiind, tinde, in cadrul relatiei, ca adult, sa isi sufoce partenerul cu nevoia de afectiune si atentie.

Dragostea adevarata exista numai atunci cand partenerii se iubesc unul pe altul asa cum sunt, cand isi apreciaza unul altuia telurile in viata, separat de nevoile si interesele personale; cand fiecare partener intelege ca motivele, dorintele si aspiratiile celuilalt sunt la fel de importante ca ale lor.