Da, dar nu-i asa de simplu, nu? Cati parinti cunosti care nu stiu sa foloseasca laudele? Trebuie sa lauzi cat trebuie, cum trebuie, pentru ceea ce trebuie.

Expresia „Un lucru bun nu-i niciodata destul“ categoric nu se aplica in cazul laudelor. Nu inseamna ca trebuie sa fii zgarcit, dar e mai bine sa lauzi proportional cu realizarile copilului. Daca il lauzi prea mult si prea des, moneda se devalorizeaza. Daca-i spui ca este extraordinar si nemaipomenit cand face ceva mai degraba mediocru, ce-o sa-i mai spui cand face ceva cu adevarat deosebit? Si daca fiecare lucru mic care-i reuseste este recompensat cu laude marete, atunci copilul o sa fie terifiat de gandul ca te va dezamagi. Copiii nu merita genul asta de presiune.

Te-ai gandit vreodata la motivele pentru care iti lauzi copiii? Daca-i lauzi intotdeauna pentru rezultatele obtinute la scoala, dar niciodata pentru ca s-au comportat frumos, ce le comunica asta despre valorile tale? Esti tentat sa-i lauzi mai mult pentru ca au castigat decat pentru ca s-au straduit? Nu, bineinteles ca nu, doar esti un adevarat parinte. Dar multi alti parinti fac asta.

Si o multime de parinti uita sa-si laude copiii pentru ca s-au comportat frumos, deoarece considera ca „asa e firesc“. O fi firesc, dar copiii chiar vor sa auda ca ai observat cat de buni au fost: „Bravo, am observat ca nu te-ai scobit in nas in fata matusii Mariana“ sau: „Cred ca esti tare obosita, dar vad ca reusesti sa nu te plangi. Asta e minunat.“ Asa ii vei convinge sa se poarte frumos si data viitoare.

Care dintre urmatoarele laude crezi ca i-ar face mai mare placere unui copil? „Ce desen dragut!“ sau „Ce desen dragut – imi place mult felul in care ai reusit sa faci calul sa para ca se misca. Cum ai facut?“ Exact – fii specific atunci cand lauzi si daca se poate, pune si intrebari. Asta chiar ii va face sa straluceasca de mandrie.