Universul prenatal si puterea vietii intrauterine (prima parte)

De obicei, sarcina pune viitoarea mamica fata in fata cu aspecte nerezolvate care tin de relatia cu mama sa, apoi cu aspecte care tin de feminitate si maternitate.

Sarcina si nasterea implica profunde schimbari emotionale si fizice, care pot genera sentimente ambivalente fata de copil, fata de partenerul de viata si frica de a nu face fata sarcinii.

De cele mai multe ori, mamica proiecteaza pe copil, inca din stadiile timpurii ale sarcinii, diferite imagini care, in realitate, nu au nicio legatura cu copilul real.

O solutie pentru inlaturarea temerilor si gandurilor din timpul sarcinii este constientizarea tiparelor de gandire care distorsioneaza comunicarea din inima dintre mamica si bebele nenascut.

Trairea constienta a sarcinii uneste inima cu uterul si corpul cu spritul, astfel diminuandu-se teama si crescand acordajul dintre mama si fat.

Relatia cu copilul incepe din momentul in care femeia incepe sa se gandeasca si sa isi doreasca un copil, iar uterul este prima “locuinta” a bebelusului, este locul unde bebelusul cunoaste Totalitatea, cunoaste acel Acasa – prin intermediul respiratiei, emotiilor, miscarilor si batailor inimii mamei.

Se spune ca de-a lungul perioadei in care suntem in burtica  mamicilor noastre, toti suntem yoghini: suntem extrem de flexibili si experimentam stari extatice, chiar se poate spune ca toate pozitiile din Yoga (asanele) nu sunt decat incercari de a reveni la flexibilitatea si Totalitatea perinatala.

Fatul a inceput calatoria inca de la conceptie, iar mama nu vede nimic.

Este o calatorie ascunsa, cea mai lunga si importanta calatorie a omului, de la invizibil catre vizibil, iar Mama este “poarta” prin catre intram in aceasta lume.

Paracelsus, un medic din secolul 16, a scris la un moment dat: “femeia este un artist al imaginatiei, iar copilul din uterul ei este panza pe care ea isi picteaza tablourile”.

In familia de cuvinte: imagine, imaginatie, matrice, mama, mag , toate cuvintele contin particular “ma”, care in sanscrita inseamna “mama’’.

Perioada prin care cu totii trecem inainte de a ne naste seteaza scena, cadrul in care ne vom raporta la viata.

La inceputul secolului 20, aflam din invataturile lui Rudolf Steiner - filosof, esoterist, conferentiar si om de cultura - ca: “in timpul sarcinii, bucuria si placerea mamei sunt fortele care ii asigura bebelusului sanatatea si organele perfecte.”

In cursul sarcinii, la mama se activeaza o serie de procese intrapsihice, ea gandindu-se la copilul sau prin prisma imaginarului,  al  fantasmei, al  mitului si al propriului narcisism.

Este bine ca mama sa cunoasca aceste aspecte, pentru ca nasterea si primul contact cu bebelusul sa fie cat se poate de firesti, de naturale si sa nu intampine blocaje care ar afecta dezvoltarea psiho-emotionala a bebelusului.


Mona Georgescu, psiholog
www.minunemica.ro
- pentru a reflecta, pentru a intelege, pentru a iubi -

Te invit sa citesti si:
Universul prenatal si puterea vietii intrauterine - partea a doua