Anul Nou: traditii, istorie si simboluri

In liturghia catolica, 1 ianuarie reprezinta o octava de la Craciun, astfel aceasta zi este dedicata Fecioarei Maria. In acelasi timp, in a opta zi de la Nastere sunt amintite in Evanghelie (Luca 2,21) Circumcizia si denumirea pruncului Isus - la fel si in bisericile evanghelice. In biserica ortodoxa, la 1 ianuarie este si ziua Sfantului Vasile, episcop de Cesarea.In zilele noastre, Anul Nou este intampinat in noaptea de 31 decembrie spre 1 ianuarie - noaptea de Revelion (din limba franceza: Réveillon, ceea ce inseamna aproximativ 'veghe', aici cu sensul de ospat la miezul noptii) - cu petarde si artificii; la rude, prieteni si cunostinte se fac urari de noroc si sanatate, se ureaza 'La multi ani!' Anul Nou reprezinta, in intreaga lume, innoirea simbolica a timpului, la cumpana dintre ani. In noaptea de 31 decembrie spre 1 ianuarie, oriunde s-ar afla - intr-o mare metropola sau in varful muntilor - omul sarbatoreste cumpana dintre anul vechi si cel Nou printr-un ceremonial cu specific local, care difera, de la tara la tara. Unele popoare marcheaza trecerea dintre ani in alte perioade ale anului.

Istoria Anului Nou
Stabilirea unui calendar a fost un obiectiv important pentru toate civilizatiile pentru ca in functie de acesta se planificau agricultura, vanatoarea si sarbatorile.

Principalele cicluri astronomice sunt ziua (cat dureaza ca Pamantul sa faca o rotatie in jurul axei proprii), luna (cat dureaza ca Luna sa faca o rotatie in jurul Pamantului) si anul (cat dureaza ca Pamantul sa faca o rotatie in jurul Soarelui). Faptul ca durata acestor evenimente nu este intotdeauna constanta a dus la existenta unei complexitati de calendare, fiecare organizat dupa diverse principii.

Se cunosc multe popoare antice care aveau propriile calendare. Multe culturi primitive foloseau saptamana de 4 zile, posibil dupa cele patru puncte cardinale. Asirienii foloseau calendarul in care saptamana avea 6 zile. Romanii foloseau calendarul in care saptamana avea 8 zile. Pentru multe secole, grecii si egiptenii au impartit lunile de 30 de zile in 3 parti a cate 10 zile, numite decade. Azi se folosesc aproximativ 40 de calendare din care cele mai importante sunt calendarul gregorian, calendarul islamic si calendarul iudaic. In primul, anul are 365 de zile, cat Pamantul face o rotatie in jurul Soarelui, al doilea se construieste in functie de miscarea Lunii in jurul Pamantului fara sa tina cont de miscarea Pamantului in jurul Soarelui, iar al treilea combina in construirea calendarului miscarea de rotatie a Pamantului in jurul Soarelui cu miscarea de rotatie a Lunii in jurul Pamantului.
In Egiptul Antic, Anul Nou era sarbatorit in momentul in care Nilul iesea din matca, eveniment ce se petrecea pe la sfarsitul lui septembrie si fara de care recoltele nu ar mai fi existat.

Romanii sarbatoreau Anul Nou in Martie, dar calendarele romane au fost schimbate de imparati, adesea nesincronizandu-se cu miscarile Soarelui. Pentru a reglementa situatia, senatul Roman, in jurul anului 153 i.Hr., a declarat data de 1 ianuarie ca fiind prima zi din calendar. Anul avea 365,25 de zile dar, cu toate acestea, au aparut din nou nesincronizari. Senatul roman a schimbat din nou inceputul anului la 25 martie. In 1582, Papa Grigore al XIII-lea a modificat calendarul lui Iulius Caesar, considerand ca perioada anului de 365,25 de zile este prea lunga. A stabilit ca anul are 365,14 zile. Diferenta de 11 minute crestea anul calendaristic cu 7 zile la fiecare 1000 de ani.

Calendarul stabilit de Papa Grigore al XIII se foloseste azi si este declarat international pentru uzul civil. El a fost adoptat de majoritatea tarilor. Folosirea altor calendare se restrange la utilizarea lor doar in religii si culturi particulare. Stabilirea religioasa a datei de 1 ianuarie ca inceput de an a avut loc pentru prima data in 1691 prin Papa Inochentie al XII-lea.

Celebrarea Anului Nou este unul dintre cele mai vechi obiceiuri din lume, indiferent de calendarul folosit. Se pare ca noul an a fost celebrat pentru prima data in Babilon, acum circa 4000 de ani. In jurul anului 2000 i.Hr., Anul Nou babilonian incepea cu prima luna plina dupa Solstitiul de Iarna (prima zi de primavara). Celebrarea babiloniana a Anului Nou dura 15 zile. Fiecare din acestea era sarbatorita in anume fel, dar istoricii precizeaza ca celebrarile de atunci paleau comparativ cu cele de astazi. Unele obiceiuri s-au pastrat, cum este de exemplu fixarea anumitor obiective pentru anul ce va urma. Babilonienii isi impuneau, cel mai adesea, sa inapoieze proprietarului uneltele imprumutate in anul trecut. Cele mai raspandite angajamente sunt, astazi, pierderea kilogramelor in plus sau lasatul de fumat.

Celebrarea Anului Nou a dainuit de-a lungul secolelor, dar Biserica Catolica a interzis acest obicei pe motiv ca avea elemente pagane. Pe masura ce Crestinismul s-a raspandit, obiceiurile bisericesti s-au impletit cu elementele pagane existente in momentul convertirii. La fel s-a intamplat si cu Anul Nou, care a devenit zi de sarbatoare recunoscuta de biserica in 487, cand se celebra Circumcizia pruncului Isus, devenind general recunoscuta in jurul lui 1500-1600, la introducerea calendarului gregorian.

Anul Nou se sarbatoreste, astazi, in functie de regiune si mai ales de religie. Poporul evreu sarbatoreste Rosh Hashanah - o ocazie solemna si sfanta in septembrie sau octombrie. Biserica ortodoxa rusa sarbatoreste Anul Nou la14 ianuarie, in China acesta cade intre 21 ianuarie si 19 februarie, iar in Iran este sarbatorit in luna martie etc.