Varsta nu conteaza (in viata profesionala)

De ce par oamenii mai interesati de varsta decat de capacitatile sau abilitatile noastre? De ce impartim realizarile in realizari ale tinerilor si ale celor mai in varsta, in loc sa le consideram doar realizari? De ce tot continuam sa emitem presupuneri despre ce se intampla (sau ar trebui sa se intample) la numite varste cand viata ne arata ca exista experiente radical diferite pentru persoane diferite la aceeasi varsta? De ce oamenii prefera sa se refere la ei insisi ca fiind tineri sau batrani pe baza unui numar, si nu pe starea lor fizica, mentala sau interioara?

Te-ai intalnit vreodata cu vreo persoana care arata mult mai tanara decat varsta reala? Sau cu una cu un aspect mult mai imbatranit decat anii din buletin? Ai observat vreodata suflete batrane in trupuri tinere si comportamente adolescentine in trupuri batrane?

Pentru fiecare persoana care a cunoscut succesul (in viata sau in cariera) de timpuriu vom gasi una care a experimentat aceleasi lucruri si dupa 65 de ani. Gasim, daca suntem in cautare de asa ceva, exemple numeroase de diferite cariere sau trasee prin viata. Sunt si unii care au succes devreme si se opresc si altii care insista multa vreme pentru a-si implini visurile. 

Vei observa, de asemenea, diferente radicale la nivelul fericirii omenilor si al impactului social al variatelor varste cronologice. Mai mult, etape diferite ale vietii cronologice aduc diferite avantaje si fiecare persoana are experiente unice in fiecare etapa a vietii sale.

Primul mare soc l-am avut la 30 de ani. Mi se spusese ca un barbat isi atinge apogeul fizic si creativ inainte de acest prag. Nimic din toate astea nu a fost valabil in cazul meu. Mi-a fost mai rau inainte de 30 de ani decat dupa. Am devenit mai puternic, mai productiv, chiar daca depuneam acelasi efort ca inainte. Da, trebuie sa ai mai multa grija de trupul tau, dar si stii mai multe despre asta. Acesta iti devine partener. Iar in ceea ce priveste viata interioara nu exista nicio comparatie. Inainte de 30 de ani eram anxios, dupa am gasit drumul catre linistea si pacea interioare.

Ne folosim de varsta pentru a judeca, la fel cum o facem cand vine vorba de rasa sau religie. Cat de des ne gandim la altii sau la noi pornind de la varsta? Cat de des stam pe loc pentru ca ne consideram prea batrani sau prea tineri? Mergem intr-atat de departe, incat nu mai angajam pe cineva pe un post pentru ca ne gandim ca e prea tanar/batran, fara a-i cunoaste cu adevarat forta.