Eu sunt cel mai aprig dusman al meu

O femeie creola, de origine jamaicana, sta alaturi de sotul ei pe o banca de pe o faleza din San Diego. Chiar daca nu vorbeste tare si nici nu se agita in vreun fel, se face remarcata.

Are parul lung, matasos si negru. Buzele ei sunt precum petalele unui trandafir. Are un corp ideal, ca al unei sculpturi romane. Iar hainele, desi modeste, accentueaza acea silueta aparent perfecta.

Stie ca oamenii o privesc. "E din cauza ca sunt de culoare", ii spune deodata sotului. "E din cauza ca tu esti alb si eu nu sunt, iar ei nu inteleg de ce esti cu mine".

Sotul ei ofteaza si inchide ochii. Stie ca nu are ce sa spuna. Au mai avut deja discutia asta de o mie de ori pana acum. Isi trece mainile prin par si priveste cum inghetata cu ciocolata incepe sa se topeasca.

Trei mese mai incolo, doi studenti beau o bere si privesc trecatorii de pe faleza. Ca de obicei, nu sunt foarte impresionati. Multe dintre femeile care trec prin fata lor sunt in varsta si deja pensionate. Dar atunci unul dintre ei o observa pe tanara jamaicana si ii face semn si celuilalt: "Oau, uita-te la ea!".

"Nu e de nasul nostru...", ii raspunde celalalt. "Da, ai dreptate, cu siguranta e vreun model, arata prea bine".

"Nu cred ca ar trebui sa explic de ce lucrul asta e atat de dureros pentru mine", continua femeia. "Societatea din ziua de azi promoveaza femeia alba si blonda ca esenta frumusetii si perfectiunii. Culoarea pielii mele devine astfel un defect genetic. Nu ma intereseaza ca imi esti fidel, sigur te gandesti la acelasi tip de femeie ideala, o femeie cu pielea alba si frumoasa! Iar asta ma termina, intelegi?"

"Te rog, hai sa mergem acasa", vine raspunsul sotului. Se ridica amandoi si se indeparteaza de banca.

Undeva in apropiere de locul in care au stat cei doi, trei femei "albe", imbracate elegant, stau la o masa si beau cate un suc. Toate trei au fost prietene la un orfelinat din San Diego. Cand au fost date spre adoptie unor familii, au pierdut legatura una cu cealalta. Aceasta este prima lor reuniune in aproape 15 ani.

"Le-ai vazut pe cele trei femei de la masa aceea?", ii spuse femeia jamaicana sotului. "Erau niste femei bogate care nici macar nu apreciaza viata usoara pe care au avut-o".

Morala nu mai trebuie explicata, sa retinem doar ca viata este asa cum alegem sa o vedem noi.