Gandurile unei femei mature: Domnu' Tavi

Tocmai de aceea, ori de cate ori am vreo urgenta (si mi se ivesc ale naibii de multe dintr-astea) folosesc taxiul. Taximetristii, se stie, sunt o specie aparte. Daca ii iei de la coltul strazii, te cantaresc din priviri si-ti spun ca te lasa sa te urci doar daca mergi pana in China si-napoi. Daca ai mers cu copilul la Urgente unde i s-a facut si vreun Polidin, nu te ia nici mort. Cum, sa mearga el cativa kilometri cu urlete in cap? Daca monstrul ii si pune picioarele si mucii pe tapiterie (intre noi fie vorba, tapiteria taximetrelor nu mai poate fi considerata curata de cateva zeci de ani).

De fapt, gresesc, m-a luat cineva in conditiile dusmanoase descrise mai sus. Era un barbat de culoare care asculta muzica bisericeasca cu accente rock. In viata mea nu am auzit ceva mai linistitor si mai oribil, de parca as fi ajuns in Iad si ma chinuiau dracii obligandu-ma sa ma uit la nori pufosi si iepurasi roz. Omul insa a zambit tot timpul si a fraternizat cu „bebe” care si-a inmuiat urletul pana a inceput sa gagureasca si sa zambeasca. Uluitor! La coborare, l-a luat imediat altcineva si sfantul nostru a conchis: „Vezi, bebe, ca mi-ai purtat noroc?!”

Viata mea punctata de tot felul de intalniri tulburi (un taximetrist de la Pelican era sa ma bata, pentru ca nu m-a convins ca am iesit din blocul MEU pe unde nu trebuia) s-a luminat cand am dat peste aplicatia Startaxi. Nu mai astepti in telefon cu vreo domnita intepata care nu are niciodata masina pentru tine, ci te joci cu degetul pe ecran. Iar soferii au inceput sa para mai aranjati, mai politicosi, mai prietenosi. Si uite asa mi-am lasat eu garda jos.

Ma urc ieri in masina si-l vad pe Domnul Tavi (am aflat mai tarziu cum il cheama) ca aranjeaza oglinda retrovizoare si-mi spune cu voce gajaita si voit seducatoare ca „Haideti sa ne vedem si noi mai bine!”. Nevinovata si neinteligenta (caci nu ma gandeam unde bate), i-am zambit cat am putut de gales, infundandu-mi capul intre umeri si mintea in miile de lucruri ce ma asteptau la sfarsitul calatoriei minunate abia incepute.

„Ma scuzati daca v-am prins rochia”, imi spune el, desi era evident ca eu purtam un parpalac de un maro inchis peste niste cizme de ploaie, blugi zdraveni si helanca crosetata. Ia taci, mi-am zis eu atunci. Asta vrea sa se joace. „Nu e nimic”, am cochetat eu. „E fina, dar magica. Se reface imediat.” Am ras amandoi si am crezut ca am terminat.

Da’ de unde! Desi vreo cateva clipe i-am blocat mental vocea, a trebuit sa-i dau atentie, caci incepuse sa se intoarca cu capul inspre mine si mi-a fost brusc teama sa nu ne lovim de ceva. Se pare ca  am fost o madlena pentru el, caci si-a amintit cu a fost agatat de nenumarate cliente. Pe una si-o amintea cu lux de amanunte: cu rochie rosie, mulata, foarte frumoasa, blonda, sta pe Stirbei Voda langa banca. Rapitoarea faptura l-a invitat sus la o cafea si el a refuzat-o, desi regreta si-n ziua de azi. Reactia mea ar fi facut-o mandra pe soacra-mea: „Bine ca nu v-ati dus, ca poate era vreo criminala”. 

Si apoi mi-a cazut fisa: „Dar cum de i-ati cazut asa cu tronc ca, uite, eu de aici nu va vad decat ceafa”. „Pai, a stat langa mine si ne-am vazut profilul”, nu s-a descurajat el.

In clipa aia, incepusem deja sa ma plictisesc si i-am spus ca sunt casatorita de 50 de ani si am cinci copii care mi-au schimbat modul de a gandi.

Domnul Tavi nu a renuntat: „Stiti, ca atunci cand ajungi acasa si pe ea o doare capul... Azi capul, maine e stresata... Ce sa fac?! Barbatul trebuie sa se descarce cumva”.

Am coborat din masina recomandandu-i sa se dea cu parasuta, sa-i scada nivelul de energie. Porcule! I-am dat totusi, din reflex, bacsis.

 

de SuntFericita.ro
Redactia Sunt Fericita reprezinta o echipa de 3 femei care cerceteaza zilnic cele mai relevante subiecte pentru cititoarele si cititorii nostri. Informatiile sunt apoi filtrate pentru a fi transpuse intr-o maniera cat mai prietenoasa cu putinta in articolele pe care le parcurgeti cu placere.