Cultul propriei imagini

Avem cu totii ca referinta ultima o imagine a propriei noastre persoane pe care am vrea ca si ceilalti sa o impartaseasca sau cel putin cei pe care ii iubim si care pretind ca ne cunosc. Este ca si cum le-am transmite urmatorul mesaj: „Trebuie sa ma vedeti asa cum ma vad eu insami.”

De exemplu, cineva care se considera pe sine o persoana serviabila, amabila, disponibila ar fi uimita sa descopere ca ceilalti nu au deloc aceasta imagine despre ea si o percep mai degraba negativ: ca pe o fraiera care poate fi pacalita de oricine sau ca pe o persoana care vrea sa fie bine vazuta de catre ceilalti.

O femeie care se considera „urata”, neinteresanta, neatragatoare pentru barbati, ar fi surprinsa sa descopere ca ceilalti o percep ca fiind o femeie atragatoare dar ... inaccesibila, chiar aroganta!

O mare parte din comportamentele noastre nu constituie raspunsuri date realitatii unei situatii, ci mai degraba modalitati de a intari si de a hrani propria noastra imagine asa cum vrem sa fie ea perceputa de ceilalti. Iar unele dintre comportamentele noastre tradeaza poate conflictele interioare pe care le traim pentru a nega partea care nu ne convine la propria noastra imegine!

A alimenta o proprie imagine buna poate deveni o activitate permanenta care intretine multe neintelegeri si ne priveaza de latura noastra profunda si de a vedea realitatea in care traim.