Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

De ce uiti ce faceai inainte sa intri intr-o camera

de Alina Negrutiu la

Creierul este cel mai putin inteles organ din corpul omenesc: un kilogram si un pic de celule extrem de specializate ce ghideaza fiecare gand, actiune si bataie a inimii de-a lungul intregii vieti. Este locul unde ne stocam memoriile, decidem cum ne sustinem financiar familia si resimtim emotiile.

Dar destul de des creierul ne si dezamageste. O situatie care ne infuriaza este cea in care intram intr-o camera si uitam de ce ne aflam acolo. Ce se intampla cu acest organ care ne regleaza respiratia in timp ce dormim, dar pare incapabil sa ne reaminteasca de ce am intrat bucatarie?

Aceasta este intrebarea la care a incercat, timp de 20 de ani, sa gaseasca raspuns cercetatorul Gabriel Radvansky. Anul trecut, echipa sa a publicat concluziile.

Radvansky a folosit experimente computerizate, dar si offline pentru a evalua modul in care memoria oamenilor raspunde la mediul in schimbare. Sarcinile au fost simple: alege un obiect, cum ar fi un cub rosu sau un disc mov, de pe o masa si pune-l pe o alta. A doua masa se afla fie in aceeasi camera, fie in alta. In cadrul experimentului computerizat, peste 50% dintre partcipanti trebuiau sa mearga 55 de metri ridicand si punand jos obiecte de diverse forme si culori si, din cand in cand, erau intrebati ce tocmai pusesera jos.

Intr-un experiment similar, Radvansky a folosit trei camere ale laboratorului sau pentru a testa capacitatea participantilor de a-si aminti ce faceau in timp ce treceau dintr-o camera in alta. In ambele tipuri de experimente, trecerea peste un prag intr-o noua camera ducea la cresterea ratei de eroare a raspunsului. Cu alte cuvinte, trecerea printr-o usa pare a-i face pe oameni sa uite ce obiect tocmai il transportasera.

Fenomenul responsabil pentru asta este asa-numita granita a evenimentului. Creierul nostru compartimentalizeaza evenimentele si le leaga de mediul (in cazul de fata, camera) in care au avut loc. Mutandu-te dintr-o camera in alta, creierul creeaza, la propriu, un fisier cu prima camera, cu ce ai facut acolo si impacheteaza totul frumos. Astfel, este mult mai greu sa-ti amintesti ce ai facut cand treci dintr-o acmera in alta decat daca ai merge de la un capat la altul al camerei.

Putem stopa acest fenomen? Nu prea/ poate daca-ti repeti sarcina cu voce tare sau iti scrii un biletel. „Usile sunt rele. Evita-le”, glumeste Radvansky.

Exclusiv - beneficiati acum de Oferta Speciala de mai jos:
De dor de sufletul lui Andersen - Nichita Stanescu

Texte cu o circulatie foarte restransa si texte inedite ale poetului Nichita Stanescu – un mic tezaur care a stat ascuns vreme de decenii Volumul contine si un corp de texte originale recoltate din arhiva personala a autorului de sotia sa Comoara a fost pastrata de autor intr-un dosar pe coperta caruia a scris De dor...