Inainte de ordinea din dulap, ordinea din viata de zi cu zi

In acest weekend s-a trecut la ora de vara. Laptopul meu a tinut minte, ceasul televizorului a stiut si el, de telefon nici nu mai zic, iar eu, omul inca netehnologizat, m-am trezit la 7 in culmea fericirii doar ca sa-mi amintesc ca in realitate era deja 8.

Cum sunt un om din ce in ce mai matinal, am regretat imediat ora aceea pierduta. Dar cum zic americanii, there's no use crying over spilt milk. Pe romaneste, nu mai poti repara trecutul asa ca m-am dat repede jos din pat, mi-am pregatit micul dejun si i-am zambit din inima unei zile care avea sa fie toata numai a mea. 

Ca si lupul de stepa al lui Hesse, am un stil de viata ceva mai solitar, de „pustnic”, asa cum imi place sa glumesc atunci cand binevoiesc sa ma mai intalnesc cu unii prieteni. Fiind o perioada mai aglomerata din viata, a trebuit sa-mi stabilesc prioritatile.

Motivul: prezentul parea sa fi disparut complet, iar eu eram din ce in ce mai obosita. Asa ca am trecut la reorganizarea fiecarei zile, dar am inceput cu serile. Stiti deja ca doar cine se culca devreme si se trezeste tot devreme e un om harnic pentru ca cine adoarme tarziu si se trezeste la prima ora va fi doar obosit si, cel mai probabil, morocanos toata ziua.

Asa ca incerc sa adorm cu cel putin o ora, o ora si jumatate inainte de miezul noptii. Mai multe ore nu-mi permit momentan, dar asta ma ajuta sa ma trezesc la 7 in fiecare dimineata fara sa fie altcineva nevoit sa ma impinga din pat sau sa ma ademeneasca o jumatate de ora cu cafea aburinda.

Pe urma, micul dejun. Nu lipseste niciodata, iar trezitul cat mai de dimineata imi lasa timp suficient ca sa mananc in liniste si sa ma bucur de cateva minute de ziua care abia incepe. Nu-mi fac planuri pentru urmatoarele zece zile, dar am un plan pentru ziua asta. Si stiu ca atata vreme cat am stabilit clar ce am de facut, imi va fi mult mai usor sa le duc pe toate la capat: proiecte amanate, carti care ar trebui citite, articole de scris, liste si mai multe de facut, si tot asa.

Pauzele prefer sa le iau abia seara cand las jobul deoparte, uit putin si de dizertatie si iau in pat cartea pe care o citesc zilele acestea: Kafka on the Shore a lui Haruki Murakami. Adorm linistita, stiind ca astazi am terminat tot ce era pe lista. Dimineata o iau de la capat, dar am grija sa ma concentrez asupra clipei prezente pentru a face totul cat mai bine.

Sunt abia la inceputul acestei organizari temeinice. Sunt insa convinsa ca, atata vreme cat muncim mult acum, viitorul va fi generos. Viata are metodele ei amuzante prin care sa dea totul peste cap intr-un mod pe cat de surprinzator, pe atat de imbucurator. Si cum a trecut ceva vreme de cand am avut ultima oara parte de asfel de surprize care iti arata ce drum ai de urmat in viata, presimt ca vor veni si altele cat de curand.

Acelasi lucru vi-l doresc si voua. Asa ca pana la ordinea din dulap, sa ne facem ordine in viata. Iar apoi, vom avea timp sa organizam un dressing intreg.

foto copyright: jennifer causey