Anticipeaza riscurile

Riscurile vin de peste tot, in fiecare zi. Redundanta, reducere de personal, preluari, colegi razbunatori, sefi irascibili, tehnologie noua, sisteme noi, proceduri noi. De fapt, s-au scris carti intregi pe tema asta – majoritatea despre riscurile provenite din schimbari – ca de exemplu „Cine mi-a mutat branza” sau „Cum rezolvam situatiile dificile la serviciu”. Daca putem gandi repede, ne ferim de capcane, suntem flexibili si ne miscam rapid, cantam in struna si rezistam, nu numai ca vom rezista schimbarii. Dar vom fi contorsionisti si atleti de cel mai inalt rang. Desigur, nu le putem face pe toate. Vor fi momente cand pericolul ne va lua pe nepregatite si vom fi striviti. Se poate intampla oricui. N-ai cum sa scapi de ideea ca viata ne ia la tinta si ca rareori avem ocazia sa ne ferim, daca putem vreodata.

Dar un risc ramane un risc. Odata devenit realitate, il putem lua de coarne. Cat timp ramane doar risc, ne este frica de el. Dar nu ne poate face nici un rau. Calitatea – talentul – e sa-ti dai seama care pericol va deveni realitate. Riscuri sunt multe si nu putem reactiona la toate. Realitatile sunt putine si trebuie sa reactionam la ele.

E bine sa nu vedem riscurile ca pe niste riscuri, ci ca oportunitati. Fiecare risc care devine realitate e o ocazie de a creste si de a schimba ceva. De a ne adapta si a ne finisa metodele si stilul de management. Daca avem o atitudine pozitiva, tindem sa vedem riscurile mai putin ca pe ceva negativ si mai mult ca pe un lucru pozitiv. Ne dau sansa de a demonstra cine suntem. Daca nu suntem niciodata provocati, nu vom ajunge niciodata mai buni.

Am fost odata angajata ca manager al unei companii care a fost apoi preluata. Noii sefi si-au adus managerii proprii si trei dintre noi am fost „retrogradati“ – adica pusi pe posturi mai mici. Am vazut in asta o ocazie de a demonstra noilor sefi ca eram suficient de buna ca sa fiu unul din managerii lor. Trei luni mai tarziu, revenisem acolo, sus. 

Din ceilalti doi, unul a sfarsit prin a pleca, iar altul a ramas „retrogradat“. Amandoi se plangeau si carcoteau. Erau convinsi ca mutarea era defavorabila; de-a dreptul o insulta. Probabil ca era, dar nu trebuia sa ma simt prost din cauza asta. Trebuia sa revin inapoi – inainte si in sus.