Cum e sa conduci o mica intreprindere?

Primele si cele mai evidente diferente sunt ca nu ai niciun sef care sa-ti spuna ce sa faci si nu primesti niciun plic cu salariul la sfarsitul saptamanii. Acest aspect ii stimuleaza pe unii si ii sperie pe altii. Oricum ar fi, liber-profesionistii sustin frecvent ca, asumandu-si exclusiv responsabilitatea pentru propriile venituri, au o viziune mult mai clara. Ca proprietar al afacerii, numai tu stii ce trebuie facut neaparat si ce poate fi lasat pe ziua urmatoare.

Doar tu stii ca trebuie sa mergi inainte fara oprire, tinand strans in mana fraiele afacerii. Si numai tu vei merita laurii pentru succesele firmei tale si oprobriul pentru greseli. Pana acum, toate bune si frumoase. Necazurile apar cand iti dai seama de cate ori trebuie sa se intrerupa un sef.

O latura a artei manageriale, chiar una vitala, este sa elimini problemele neinsemnate si sa iti faci timp pentru a acorda atentia cuvenita acelui numar mic de probleme cu adevarat importante. Dar chiar si acestea sunt numeroase si iti mananca o gramada de timp. Pentru a vedea cat de putin timp petrec oamenii cu lucrurile importante, incearca sa tii un jurnal: timp de o saptamana noteaza fiecare  lucru pe care il faci si cat timp iti ia. La sfarsitul saptamanii imparte totul in trei categorii:

• activitati care contribuie direct la indeplinirea obiectivelor tale;
• alte lucruri care trebuie neaparat facute, dar nu inseamna progres;
• probleme care nu au fost cu adevarat necesare.

Acum calculeaza timpul total consumat pentru fiecare categorie. Multi, pur si simplu, nu-si cred propriile cifre!

In afacerea ta vei fi ca un alergator pe distanta medie care isi planuieste si isi programeaza cursa doar pentru a descoperi ca se ivesc permanent obstacole ce il opresc din drum. Intr-o mica intreprindere exista o singura persoana care face lucrurile sa se intample sau tine totul in spate: seful. Daca esti prins intr-o negociere cu vreun client, firma ta compusa dintr-o persoana isi intrerupe pur si simplu activitatea. Clientul are tot timpul din lume sa puna absolut totul in ordine. Ii face placere chiar sa iasa, sa intalneasca oameni si sa afle detalii despre activitatea lor. Tu, dimpotriva, abia astepti sa scapi de el si stii ca nu trebuie sa lasi intalnirea sa se lungeasca. Apoi, dupa ce ai scapat si te-ai intors la munca, telefonul suna de patru ori in 15 minute cu alte probleme care necesita atentia ta urgenta. Fara sa-ti dai seama, se face 5.45 si este prea tarziu sa mai dai acele telefoane urgente persoanelor carora trebuie sa le dai un raspuns. Maine dimineata va fi o harababura, pentru ca va trebui sa alergi prin oras sa ridici chestiile pe care intentionai sa le comanzi in dupa-amiaza aceasta... si tot asa.

Este vorba de acea presiune de tipul „nu stiu de ce sa ma apuc mai intai“, careia trebuie sa inveti sa-i faci fata. Intotdeauna sunt din ce in ce mai multe lucruri imperioase decat poti tu sa faci. Nici cand lucrurile sunt linistite nu este cu mult mai bine, pentru ca atunci vei fi cuprins de senzatia „ajutati-ma, dau faliment“. Aici intervin planificarea si prognozele. Acestea sunt principiile esentiale care stau la baza unei afaceri de succes. Ele spun ca poti si ca trebuie sa controlezi strict activitatile carora le aloci timp, concentrandu-te pe lucrurile esentiale si respingandu-le fara mila pe cele nesemnificative. Cand lucrurile merg bine si planurile tale sunt duse la bun sfarsit, poti sa ai sentimentul ca ai primit cea mai mare recompensa din lume.