Gandurile unei femei mature: Saru’ mana, nasa!

Tanarul iti mai si pupa ceremonios mana, iti spune ca te respecta, ca a crescut cu sotul si e timpul sa ne apropiem si mai mult. Apoi „Vreti sa ne fiti nasi?” vine oarecum firesc, imbinandu-se cu aprobarea inevitabila si usor inlacrimata a celor care vor deveni curand antieroi. Nu stiu ei, viitorii nasi, ce vor avea de infruntat, mai ales daca o fac pentru prima data in viata lor.

Bine, exista si nasi de profesie, adica familii onorabile, serioase, pe care le rogi sa te reprezinte in fata Domnului si a prietenilor, tocmai pentru ca sunt definitia ideii de stabilitate, succes si prosperitate.

Exista insa si familii mai sturlubatice, inchegate cu bucluc, cu simtul umorului si vag neserioase. Din a doua categorie sunt si eu si de aia am fost surpinsa sa fiu pusa in rol principal la bal. Dar, odata ce ai acceptat, trebuie sa dansezi. 

Nici nu conteaza ca esti atasata sufleteste de viitorii miri, ca tot te vei chinui. Trebuie sa-ti alegi rochia, pantofii, geanta, accesoriile, sa stabilesti intalnire la facut de unghii, de par si de ochi. Tot ce esti tu in viata de zi cu zi trebuie sa se sublimeze, pentru a da bine in fotografii. Ca tot veni vorba de fotografi, Dumnezeule mare!, nu stiu cum au devenit o specie cu totul aparte. Fiindca functioneaza pe un alt plan de existenta, fiind total imuni la durerile picioarelor tinute prea mult in tocuri, a zambetelor inghetate intr-o anumita parte sa se vada o anumita gropita, a ochilor neobisnuiti fara ochelari, dar nevoiti sa renunte la ei, ca, vezi tu, nu se cade sa ai in tabloul de nunta o nasa cu lentile care se inchid la soare.

Am invatat ca bucuria trebuie neaparat mimata in fata fotografului, adica nu ai voie sa te imbratisezi cu sotul si sa-l saruti patimas. Tu, nasa, stai intr-o parte (aici e vina mea, caci l-am rugat sa ma „scoata” supla, asa ca omu’ m-a pus sa stau in profil sa nu ma vad toata, evident), iar el, nasu’ mare (asa i s-a spus doua zile la rand) te saruta tuguiat pe obraz. Pentru a nu strica machiajul de ocazie sau limitele decentei.

Noroc cu domnisoarele de onoare, ca au mai atras atentia specialistilor in imagine (fotograful si cameramanul), ca altfel nu stiu ce ma faceam. Daca nu ma asezam un pic sa arunc cat colo instrumentele diavolului (pantofii cu toc), cred ca as fi mancat de nervi vreo doi copii mici, cu carut cu tot. Oricum, de mancat sau de baut apa nu poate fi vorba pana cand alaiul nu ajunge la restaurant si nu se face si dansul miresei la care sunt invitati si nasii. Mirii, politicosi la culme, ne-au intrebat care e melodia noastra (fix cand toata lumea se uita la noi si astepta sa aprobe entuziast alegerea). Ce credeti ca am cerut sa ni se cante? Dan Spataru. 

Drumurile noastre toate....

de SuntFericita.ro
Redactia Sunt Fericita reprezinta o echipa de 3 femei care cerceteaza zilnic cele mai relevante subiecte pentru cititoarele si cititorii nostri. Informatiile sunt apoi filtrate pentru a fi transpuse intr-o maniera cat mai prietenoasa cu putinta in articolele pe care le parcurgeti cu placere.