Iubeste-ti copilul pentru ceea ce este, nu pentru ceea ce face

Conditionarea dragostei in functie de performanta.

Dragostea este alunecoasa in acest caz sau ramane complet neexprimata. Dragostea depinde de performanta. Cand copiii nu primesc aprobare si apreciere in privinta a ceea ce sunt, le este mai greu sa devina adulti puternici si increzatori. In schimb, umbla mereu dupa validarea externa pe care nu au primit-o niciodata acasa.

Transformarea greselilor in defecte fatale.

Copilul ajunge sa creada ca a gresi nu intra in plan, in loc sa inteleaga ca trebuie sa invete din greseli, ca parte normala a experientei umane. Copilul are nevoie de complimente din partea noastra atunci cand s-a descurcat bine intr-o situatie. Nu-l mai cicali spunandu-i ca ar fi fost si mai bine daca... Cand va creste, va conditiona fericirea de succes si, totusi, paradoxal, chiar cand are succes nu va fi fericit.

Folosesti critica pe post de motivatie.

Este si mai grav cand parintii recurg la critica si la jigniri, intr-un efort prost inteles de a-i motiva pe copii. Esti lenes, esti ragzaiat, esti gras. Copulul incepe sa creada ca este sursa problemelor in familie. Copilul ajunge sa fie gol sufleteste, distant, avand nevoie sa primeasca aprobare din partea celorlalto, in loc sa aiba incredere in cine este si ce poate face. Nu-si poate exprima eficient sentimentele si opiniile ceea ce-i provoaca singuratate si izolare.

Creste-ti copilul apreciind ceea ce este el.

Scopul nostru ca parinti este sa-l apreciem pe el ca om, si nu ca executant. Vrem sa fie onest, bland si responsabil, sociabil, o persoana care se bucura de realizarile sale. Sa fie consecvent, sa inteleaga si sa accepte ca uneori esecul este inevitabil. Da-i de stire ca, atunci cand va gresi, tu vei fi acolo, sa-l asculti si sa-l ajuti. Nu presupune ca stie ca-l iubesti. Spune-i si spune-i-o des. Permite-i copilului sa se schimbe, sa progreseze si sa creasca, nu sa adune greutatea trecutului in el.

Sursa: familyshare.com