7 sfaturi utile pentru cresterea armonioasa a copiilor

In opinia psihologului Laura Maria Cojocaru, cuvintele sunt cele mai puternice arme daca vrei sa ranesti un copil, acesta are nevoie de dragoste, sa fie ascultat, sa simta ca este iubit si sa nu se considere niciodata nedorit in familia sa.

”Chiar si o mica remarca adusa asupra sa, l-ar putea face sa planga. Nu-ti numi copilul incapabil, nu-l compara cu altii, nu-l face sa se simta inutil. Esti parinte, fii mandru de el! Daca vei avea un copil, nu te panica, meseria aceasta se invata! Nu-l educa asa cum vrei tu, ci asa cum este firesc! Este un ciclu greu, un proces prin care, abia dupa ani si ani se vor vedea roadele dar unde multi pot esua cu gratie. Ca parinte, trebuie sa-ti faci temele perfect si fara nicio greseala, altfel risti sa ai parte de niste roade stricate de care nu se va putea bucura nimeni. Primele roade tu le vei sadi inca de la nastere dar vor creste cel mai greu. Restul, copilul si le va sadi singur, sub atenta ta supraveghere”, declara psihologul Laura Maria Cojocaru.

In acelasi timp, specialistul recomanda parintilor 7 sfaturi utile care vor contribui major la cresterea sanatoasa a copiilor, nu atat din punct de vedere fizic, cat mai ales psihic si emotional:

Nu va invatati copiii sa asculte orbeste de voi pentru ca, din obsnuinta, atunci cand nu veti fi voi langa ei, ii vor asculta orbeste pe altii! Invatati-i sa discearna intre ce este sau nu util si valoros pentru ei!

Nu va invatati copiii sa accepte critici „constructive” si demotivari de genul: „nu este suficient”, „puteai mai bine”, „copilul lui X este mai bun ca tine”, „rade lumea de noi/de tine” s.a., pentru ca vor accepta ca stima lor de sine sa fie calcata in picioare de oricare altii! Invatati-i incurajarea, sustinerea, aprecierea, respectul si acceptarea pentru a mentine bucuria in viata lor si a celor importanti pentru ei!

Nu va invatati copiii sa accepte sa fie invinovatiti pentru renuntarile si „sacrificiile” voastre (sunt exclusiv deciziile voastre!), pentru ca, atunci cand vor fi adulti, nu vor sti cum sa-si asume responsabilitatea pentru ceea ce sunt, simt, gandesc si vor de la viata! Invatati-i sinceritatea, asertivitatea si asumarea responsabilitatii!

Nu va invatati copiii sa creada ca micile lor suferinte apar pentru ca merita sa fie pedepsiti de viata/Univers/Dumnezeu pentru ca nu fac ce spuneti voi sau nu sunt cum vreti voi, pentru ca astfel vor accepta sa fie abuzati de oricare altii, considerand ca asa merita! Invatati-i sa caute si sa inteleaga lectia din intamplarea respectiva si sa dezvolte astfel noi abilitati!

Nu va invatati copiii sa accepte sa faca ceea ce le cereti fara sa li se explice motivul si mai ales beneficiul pentru toti cei implicati, pentru ca vor accepta ca si altii sa le impuna ce vor ei pur si simplu, chiar daca le este benefic sau nu! Invatati-i sa asculte cu atentie, sa analizeze, sa intrebe, sa negocieze!

Nu va invatati copiii sa creada ca „nu pot”, „nu stiu”, „nu reusesc”, „gresesc”, pentru ca vor accepta ca altii sa le hotarasca drumul si calitatea vietii! Invatati-i sa dea visului lor toate sansele posibile, sa invete sa depaseasca obstacolele si sa exerseze cautarea de solutii!

Nu va indrumati copiii sa realizeze visul vostru neimplinit pentru ca vor accepta foarte usor sa renunte la ei insisi, la nevoile si doritele lor, la starea lor de bine si vor ajunge sa-i lase pe altii sa le traiasca viata! Invatati-i ca visul lor este tangibil, realizabil, utilizandu-si resursele proprii, energia, timpul si invatarea necesare pentru a-l trai, conchide psihologul Laura Maria Cojocaru.