Lamentatia unui narcisist

Credeti ca am facut asta inadins? Poate vedea un orb? Nu. Nu am facut asa ceva. Cei care au o astfel de tulburare au niste trasaturi oribile. Ii tratam urat pe ceilalti. Credem ca suntem regi. Ne-am autointitulat „eroi” si ceilalti au devenit „invinsi”. Facem multe greseli fata de altii. Unii dintre noi i-am ranit pe cei dragi fizic, dar toti i-am ranit emotional. 

Suntem actori, dar nu noi singuri am scris intreg scenariul. Cand eram tineri, atat ca varsta, cat si ca stadiu de dezvoltare a TCN, ni s-a dat ghidul de comportare cu capitole incomplete si cu reguli imperfecte. 

Ghidul nostru nu are capitole la Cuvintele pot rani, Onestitatea este cea mai buna politica, Cei care inseala nu castiga, Lupta dreapta, Limite personale si asa mai departe. Nu noi am scris varianta initiala: familiile, profesorii, „prietenii”, mediul in care am crescut sunt „vinovati”. Iar noi am accentuat ce era rau cu idei si ganduri prost directionate. Si am completat sectiunile privind castigul.

Tu, care m-ai vazut mergand in directia gresita, nu ai facut mai nimic sa ma opresti. Ai fost prietenul meu, parintele meu, profesorul meu, preotul meu. Ai fost aproape de mine.

Dar nu m-ai tinut dupa ore sa vorbesti cu mine. Nu m-ai invatat ce inseamna munca in echipa. Nu m-ai speriat de moarte ca apoi sa ma calmezi. Nu mi-ai editat cartea.

Nu, „Nu este problema mea!”, „Este treaba altcuiva”, „Nu te ingrijora, este doar o faza”. Nu, nu este! Cand mi-ai ignorat sau mi-ai recompensat comportamentul, ne-ai intensificat firea. 

Cat despre mine, mi-as fi dorit sa desfac toate relele. Nu m-am insurat cu o sfanta, dar a fost mai buna decat mine. Are propriile probleme carora trebuie sa le faca fata. Stiu ca eu i-am accentuat nefericirile. Actiunile mele si comportamentul meu au ranit-o. Viata noastra a fost plina de manie si certuri. Oamenii care au fost casatoriti vreme de 33 de ani trec prin vremuri bune si vremuri rele. Eu, oricum, am fost setat sa fiu „castigator”.

Nu pot sa dau vina pe nimeni pentru ceea ce am facut. Si, totusi, ma gandesc cat de diferita ar fi fost viata mea daca cineva cumva m-ar fi ajutat cand eram un pusti. La 59 de ani, nu sunt multumit de cum mi-a decurs viata. Sunt infricosat si de viitor, pentru ca nu pot sa ma dau jos din trenul asta. 

 

Billy Eddy merge de doi ani la terapie pentru aceasta tulburare. Sursa: Psychologytoday.com