Lectiile de viata pe care trebuie sa le invatam cu totii

1. Vina nu-ti face rau.

Vina este buna. Vina ne mentine motivati, pentru ca are legatura cu comportamentul nostru. Apare cand comparam ceva ce am facut (sau am esuat sa facem) cu valorile noastre personale. Disconfortul rezultat ne motiveaza sa ne schimbam cu adevarat si atrage procesul de autoreflectie.

Daca spui ca esti un om rau, ca nu te duci la biserica in fiecare duminica, asta nu e vina, ci e rusine. 

Pentru a vedea diferenta, gandeste-te la urmatoarele: daca ai facut o greseala si ai ranit sentimentele cuiva, ai spune „Imi pare rau. Am facut o greseala”. Daca experimentezi vina, raspunsul este da. Rusinea, pe de alta parte, e ceva de genul „Imi pare rau. Eu sunt o greseala”. Rusinea nu numai se aude diferit de vina, ci si se simte diferit. Odata ce intelegem distinctia, vina ne poate face sa avem o atitudine mai pozitiva fata de noi insine, pentru ca arata discrepanta dintre ceea ec am facut si ceea ce suntem si schimba ceea ce facem.

2. Perfectionismul nu se refera la straduinta de a atinge excelenta.

Perfectionismul nu inseamna realizari sau crestere. Perfectionismul este credinta ca, daca traim perfect si daca actionam perfect, putem evita durerea vinei, judecatii si a rusinii.

Majoritatea perfectionistilor au crescut fiind laudati pentru realizarile si performantele lor privind notele, manierele si felul in care arata. Undeva pe parcurs, perfectionsitii adopta acest sistem debilitant de credinte: sunt ceea ce realizez, in functie de cat de bine o fac. 

Straduinta sanatoasa se focalizeaza insa pe tine. Apare cand te intrebi „Cum pot sa ma imbunatatesc?”. Perfectionismul te face sa te concentrezi asupra altora. Apare cand te intrebi „Oare ce vor spune?”. Cercetarile arata insa ca perfectionismul impiedica succesul si duce la depresie, dependenta si oportunitati pierdute, din cauza fricii de a nu dezamagi. Nu uita ca exista crapaturi in orice pe lumea asta. Pe acolo intra insa lumina.

3. Vulnerabilitatea este un act de curaj.

Exista multe mituri privind vulnerabilitatea care nu ne lasa sa ne deschidem complet inima fata de persoanele pe acre le iubim si care ne iubesc. Primul este acela ca vulnerabilitatea este slabiciune. Al doilea este ca este optionala.

In primul rand, vulnerabilitatea nu este o slabiciune. Este, probabil, cea mai precisa masura a curajului nostru individual. Cand oamenii dau exemple de de momente in acre se simt vulnerabili spun „Imi asum responsabilitatea pentru ceva ce nu a mers bine la munca” sau „I-am spus prietenului ca-l iubesc”. Unii spun ca „vulnerabilitatea nu li se potriveste si nu o practica”. Dar ea ni se intampla tuturor, in fiecare zi. Putem alege modul in care administram acele sentimente de teama, expunere dureroasa. Poate le transformam in furie. Poate in alienare. Sau poate le inabusim. Ori le transformam in perfectionism. 

Pentru a le transforma in curaj, trebuie sa le recunosti, sa le lazi sa te inunde si sa te lasi sa fii acolo, nesigur si cu un mare factor de risc deasupra capului. Respira rar, roaga-te si cere ajutor si apoi fa alegeri acre sa reflecte ceea ce esti si in ce crezi.

Sursa foto: www.sxc.hu