Oglinda

In numeroase culturi si civilizatii, oglinda este dotata cu puteri magice. Nu mai incape nici o indoiala din moment ce literatura pentru cei mici, care ne-a leganat copilaria, e plina de asemenea exemple. In Alba ca zapada, regina cea rea se asigura de propria-i putere intreband oglinda: „Oglinda, onglinjoara, cine e cea mai frumoasa din tara?”. Oglinda Erised din Harry Potter are puterea de a arata celor ce se uita in ea dorintele lor cele mai profunde. Ceea ce se poate dovedi periculos pentru cei neavizati. Alice nu pleaca sa traiasca minunatele ei aventuri de cealalta parte a oglinzii? (Lewis Carrol, 1872). Si cel mai bun mijloc de a demasca un vampir sau o vrajitoare nu este sa-i pui in fata oglinzii, in care nu le apare imaginea?

Pe scurt, inca din copilarie suntem leganati de povestile cu oglinzi fermecate. Dar care sa le fie adevarata putere.

Este interesant de observat unde ne-am asezat oglinzile si ce intrebuintare le dam. Ce reflecta? Ce nadajduim sa vedem in dublul care ni se arata? Fiindca, nu este principala lor putere aceea de a dubla ceea ce reflecta?

Pentru narcisisti, in general oglinzi sunt cam prin toate camerele, permitandu-le sa isi priveasca in orice clipa tinuta, verificand  ca imaginea sa nu le fie atinsa de nici o umbra de imperfectiune. Din contra, in locuinta celor cu deficit de imagine nu dai de nici un ciob de oglinda in afara uneia mici, aflate deasupra chiuvetei din baie, deseori prost luminata. Nici vorba de oglinzi verticale, de mari dimensiuni, care le-ar reflecta realitatea unui trup considerat insuportabil.