Ne indragostim sa ne despartim?

Melvin Konner, specialist in antropoligie biologica, a lansat ipoteza conform careia scopul dragostei nu este acela de a-i face pe oameni sa inceapa o relatie, ci sa o incheie.

Konner aminteste cum dragostea ne face irationali si intreaba: ce este mai irational (intr-un univers in care, cu siguranta, exista mai multe posibilitati negative decat pozitive) decat sa abandonezi siguranta unei relatii existente?

Nu exista raspuns stiintific la „de ce exista dragostea”, ci doar descrierea ritualului de indragostire. Creierul emite oxitocina si vasopresina, hormoni care se ataseaza de neuronii responsabili cu recompensa. Adica neuronii din aceleasi zone activate de droguri.

Monogamia este foarte rara in lumea animalelor, doar 3-5% dintre specii fiind monogame intreaga viata. Civilizatiile umane preindustriale erau in proportie de 80% non-monogame.

In societatea actuala, nu exista, asa cum ne-am imaginat, monogamie, ci mongamie in serie. Si asta pentru ca foarte multe casnicii se termina in divort. Unele cercetari sugereaza ca tendinta de „a merge prin vecini” este scrisa in genele femeilor si barbatilor. Dar incredibila diversitatea a sistemelor de cuplare umana – de la poligenism la monogamia voluntar – arata ca flexibilitatea noastra culturala si psihologica ne permite sa controlam oarecum relatiile. Ca dovada a acestei flexibilitati, vede, cu creste rata infidelitatii in randul femeilor. Ca urmare a cresterii puterii lor economice si sociale. Si la femeil, dar si la barbati exista o puternica legatura intre infidelitate si si putere=incredere. Ca oameni, fiinte cu o capacitate superioara de ratiune, avem abilitatea de a planui viitorul si de a prioritiza inaintea instinctelor primare. Suntem capabili sa alegem (sau suntem fortati sa alegem) intre alte prioritati decat dragostea.

Prin urmare, Konner spune ca, in teorie, unul din scopurile indragostirii ar fi de a-i face pe oameni atat de nebuni incat sa-si abandoneze partenerii.
 

Sursa: Quartz.com