Sageti contra norilor

O clipa de relaxare. Privirea strabate apoi rapid campul si zarea. Inspiri adanc. Degetele se inclesteaza pe coarda, ca sa o aduca in dreptul nasului. Urmeaza eliberarea si, imediat, expiratia. Zgomotele si miscarea inceteaza. Doar ea, sageata, zboara catre coamele norilor, incercand sa-i dezumfle sau sa-i goneasca. Se spune ca, intr-adevar, dacii obisnuiau sa traga sageti inspre nori pentru a goni entitatile malefice, aducatoare de intuneric si de rele. Ce simt cand trag cu arcul? Libertate? Infinit? Sa fie vorba despre ceva pastrat (in stare mai mult sau mai putin latenta) in ADN-ul nostru, dupa zecile de generatii care au folosit arcul si sageata pentru hrana, aparare sau pentru cucerirea de noi taramuri? Dincolo de acestea, tirul cu arcul este o forma de relaxare: gandurile si lumea dispar, timpul insusi se destrama si ramane doar el, zborul. Unde putem trage? Detinerea si folosirea unui arc de tir este conditionata de obtinerea unei autorizatii. Tragerea cu arcul poate fi practicata in locuri special amenajate (sali, spatii deschise amenajate in acest scop, poligoane de tir cu arcul). Cum tragem? Partea cea mai dificila in cazul tirului cu arcul este tragerea corzii si sustinerea, in acelasi timp, a sagetii. Exista mai multe tehnici (stiluri) in acest sens: mediteranean (2 degete sub sageata si unul deasupra), 3 degete sub sageata, asiatic (tragerea corzii cu degetul mare blocat de aratator, cu sageata intre aceste 2 degete) etc. Tirul cu arcul se poate face si calare, in unele tari organizandu-se concursuri traditionale de tir cu arcul calare. Tipuri de arcuri Cele mai vechi arcuri descoperite au varste de 7 – 8 mii de ani dar, judecand dupa desenele rupestre, vechimea arcului pare sa depaseasca 10 milenii. Exista mai multe clasificari ale arcurilor. Prima este cea care le imparte, in functie de designul general si de modul de functionare, in arcuri cu scripeti si arcuri traditionale. Complex, rafinat, arcul cu scripeti este o “jucarie balistica” performanta si precisa, care are insa dezavantajul de a nu oferi experienta autentica, primordiala a trasului cu arcul. Arcul traditional poate fi construit dintr-un singur material (lemn sau inlocuitorul sau modern – fibra de sticla comprimata), sau din mai multe (compozit sau laminat). Arcul compozit este cel ale carui parti flexibile (brate) au o structura de tip sandwich, alcatuita dintr-o “fasie” subtire de corn de animal pe partea dinspre coarda (supusa compresiei), o fasie de lemn in mijloc si un strat din fibre de tendon pe partea opusa corzii (supusa tensiunii). Lipirea acestor materiale se facea cu clei de peste (se folosea vezica inotatoare) sau de oase. Dezavantajul major al acestui clei consta in rezistenta scazuta la umezeala (fiind hidrosolubil; de aceea, deseori bratele arcului compozit erau invelite in coaja de mesteacan ori in piele fina). Arcul laminat este un arc traditional doar sub aspectul modului primar de functionare, dar realizat din materiale moderne. El este construit tot din fasii, de aceasta data din lemn si fibra de sticla. Laminarea nu se comporta similar “tehnologiei” compozite (decat in situatia folosirii altor materiale speciale in locul fibrei de sticla, inlocuitori moderni ai cornului si tendonului). Combinatia fibra de sticla - lemn ofera, fata de lemn, avantajul unei flexibilitati superioare si, fata de fibra de sticla “pura”, beneficiul unei mase mai reduse. Exista si clasificari in functie de forma arcului (designul cel mai evoluat si potrivit materialelor moderne fiind cel “recurbat”, olimpic) sau, in cazul “arcului istoric”, in functie de popoarele care l-au creat si folosit (arc lung englezesc, arc turcesc, mongol etc). Parametrii principali ai unui arc sunt intinderea maxima (exprimata in inchi sau in centimetri), forta la intinderea maxima (in pounds – lb, sau in kgf), lungimea, masa si distanta coarda - maner cand arcul are coarda montata. Cand nu folositi arcul, coarda trebuie sa fie demontata, altfel performanta lui scade. Performanta unui arc depinde de capacitatea sa de a inmagazina energie si de eficienta lui (capacitatea de a transmite sagetii cat mai mult din energia stocata). Sageti In afara lemnului (cedru, pin, fag, frasin, mesteacan), astazi pentru sageti se mai folosesc si aluminiul, fibra de carbon sau fibra de sticla. Aripioarele sagetii pot fi din pana naturala (ofera initial calitati mai bune de zbor, dar se deterioreaza mai repede) sau din plastic. Liviu Deculescu