Puterea unei scuze

De-a lungul unei vieti sunt, au fost si vor fi multe momente in care ceea ce facem raneste neintentionat sentimentele unei alte persoane. Repet, actiunile pot sa nu aiba un caracter de deliberare, asa ca suntem luati complet pe nepregatite cand ni se zice ca am gresit.

Cea mai simpla reactie si, adesea, prima reactie este sa devenim defensivi si fie sa respingem acuzatia ca fiind o exagerare, fie sa replicam cu „Nu m-ai inteles” sau „Ai inteles pe dos”. Intorcand vina impotriva interlocutorului, ii negam sentimentele si il acuzam pentru felul in care se simte. Ceea ce foarte rar aplaneaza conflictul care, de obicei, escaladeaza intr-o cearta in toata regula, lasandu-i pe toti cei implicati cu un gust amar.

Trebuie sa intelegem ca ceea ce face cealalta persoana nu este sa lanseze un atac personal, ci exprima doar cum s-a simtit ca rezultat a ceva ce am facut noi. Cum poti sa contesti ce simte? Sentimentele sunt emotii si emotiile nu sunt intodeauna logice.

Contracarand, iti folosesti propria logica (incapatanare) in fata sentimentelor celuilalt. Iata deci reteta dezastrului. Tu nu esti el/ea si viceversa. Daca ati fi fost pusi in exact aceeasi situatie, ati fi reactionat amandoi diferit. Niciunul dintre voi nu are dreptate si nici nu greseste, numai ca traiti vieti diferite, experimentati lucruri diferite si, prin urmare, aveti perspective diferite asupra evenimentelor si interactiunilor de zi cu zi  .

Intorcandu-ma la situatia mea, am decis sa ma gandesc ceva mai bine. M-am pus in pozitia lui si mi-am dat seama unde am gresit. Mi-am asumat responsabilitatea actiunilor, mi-am cerut scuze, am explicat cat de nobile au fost intentiile mele si mi-am mai cerut o data scuze, promitand ca voi indrepta greseala.

Cateva zile mai apoi ne-am intalnit la o cafea si ne-am construit o relatie de prietenie, adancind-o pe cea de afaceri. In loc sa-mi fac un dusman, am obtinut un aliat puternic si un nou prieten.