Ceaiul obtinut prin infuzarea scoartei de mesteacan era folosit de catre indienii nord-americani pentru calmarea durerilor de cap. Ceaiul obtinut din frunzele de mesteacan are proprietati digestive, fiind folosit in caz de febra si crampe abdominale.

Scoarta de mesteacan poate fi folosita atat intern, cat si extern. Decoctul obtinut prin fierberea indelungata a scoartei purifica sangele, de aceea este recomandat pentru curele de detoxifiere, la inceput de primavara.
Ceaiul din frunzele acestui arbore au un usor efect sedativ, de aceea poate fi folosit in caz de insomnie.

Extern, decoctul era folosit inca din cele mai vechi timpuri pentru vindecarea ranilor si taieturilor usoare. Datorita substantelor active continute, extractul de mesteacan este utilizat astazi in unguentele anti-reumatice.

Frunzele si scoarta tanara de mesteacan au proprietati anti-inflamatoare, astringete, purificatoare, diuretice si stimulante. Principalele minerale si vitamine continute sunt calciul, cuprul, fierul, magneziul, potasiul, vitamina A, C, E, B1 si B2.

Studiile stiintifice au demonstrat eficacitatea remediilor pe baza de mesteacan in cazul afectiunilor urinare, reumatismului, intoxicarea sangelui, reumatismului si eczemelor.

Folosit in trecut pentru a vindeca dizenteria si infectiile intestinale, mesteacanul este astazi recomandat in curele de slabire. O cura cu seva de mesteacan si ceai din frunze regleaza metabolismul si elimina celulita, prin imbunatatirea circulatiei sangelui.

Decoctul de mesteacan este indicat si pentru ingrjirea parului. In Rusia, este considerat un remediu traditional pentru vindecarea alopeciei.

Foto: pixabay.com