Profilul parintilor adoptivi din Romania, studiu UNICEF

"Infertilitatea (primara sau rezultata in urma unor complicatii medicale) sau decesul unui copil biologic urmat de incapacitatea cuplului de a mai avea copii, au fost motivatiile principale cel mai des citate, atat in cadrul focus-grupului, cat si in timpul interviurilor. De asemenea, am intalnit situatii in care persoanele care au mostenit o boala genetica decid sa nu aiba un copil natural, pentru a nu transmite gena respectiva", a aratat unul dintre autorii studiului, Florin Lazar.

Apar ca motivatii si nevoia afectiva de implinire personala prin cresterea unui copil, dar si consolidarea relatiilor de familie.

"Cei mai multi dintre parintii adoptivi sustin ca prin adoptie au vrut ca viata lor sa capete un nou sens si echilibru si ca se simt mai motivati pentru viitor, inclusiv pentru a munci", mai rezulta din studiu.

Presiunea sociala a grupului de prieteni sau a familiei extinse, in care cuplurile de aceeasi varsta din anturaj au deja copii, este de asemenea un factor motivant important, dar foarte rar apare mentionata ideea de a oferi unui copil sansa de a avea o familie.

"In Romania adoptia este sustinuta de un principiu mai sanatos: «sa facem o familie», fata de alte stat in care adoptia este vazuta ca o sansa pentru copil", a declarat secretarul de stat de la Oficiul Roman pentru Adoptii, Bogdan Panait.

Autorii studiului au mentionat ca trebuie tratata ca situatie aparte motivatia familiilor asistentilor maternali profesionisti care adopta copilul pe care l-au avut in plasament, adesea de la varste mici, si fata de care au dezvoltat o relatie de atasament.

Si in cazul lor, infertilitatea sau lipsa copiilor biologici poate fi un factor de influenta in decizia de a adopta copilul pe care il au in plasament.

In majoritatea cazurilor, initiativa apartine sotiilor, dar de cele mai multe ori sotii imbratiseaza foarte curand ideea de a deveni parinti adoptivi.

"In cazurile de infertilitate sotul care are probleme sugereaza adoptia ca modalitate de reducere a sentimentului de vinovatie asociat cu incapacitatea de a procrea", mai rezulta din studiu.

In anumite cazuri, prima optiune este de a adopta copii din familia extinsa.

"Doua dintre cuplurile intervievate au declarat ca, abia atunci cand acest lucru nu a fost posibil, s-au orientat catre adoptia unui copil din sistemul de protectie speciala. Uneori familiile care nu sunt sigure ca vor sa adopte sau nu sunt sigure ca vor putea face fata ingrijirii unui copil aleg sa devina AMP sau familii de plasament. Faptul ca ingrijesc si interactioneaza in mod constant cu copiii si se ataseaza de acestia, poate conduce in unele cazuri la acceptarea neconditionata a acestora si la adoptia copiilor greu adoptabili", se mai arata in studiu.

Specialistii au constat ca schimbarea de atitudine apare si pe fondul perioadelor lungi de asteptare pana la momentul la care este identificat un copil cu care se face potrivirea.

"Cu cat li se prezinta un copil mai aproape de momentul la care expira atestatul de familie adoptiva, cu atat parintii sunt mult mai dispusi sa faca concesii", rezulta din studiu.

Persoanele care adopta copii, desi au deja propriii copii biologici, se bucura in foarte putine cazuri de sprijinul familiei extinse. Mai mult, atunci cand i se cunoaste statutul, ceilalti membri ai societatii (colegii de la scoala, profesorii, vecinii) tind sa-l priveasca diferit pe copilul adoptat iar aceste reactii contribuie la teama parintilor de a vorbi deschis despre adoptie si ii determina pe cei mai multi sa evite sa discute cu copilul despre faptul ca este adoptat, chiar si in cazul in care copilul a fost adoptat la o varsta la care constientizeaza ca nu este copilul biologic al familiei.

Studiul a vizat si profilul celor dispusi sa infieze un copil, stabilind ca nivelul de educatie al acestora este unul ridicat, mai mult de doua treimi avand cel putin liceu, iar in cazul persoanelor singure aproape jumatate (48.7 la suta) avand studii superioare sau doctorat.

De asemenea, majoritatea familiilor adoptatoare/parinti adoptivi nu au copii biologici iar varsta medie este de 38 de ani.

O alta caracteristica a cuplurilor care adopta este ca sunt in relatii stabile, de lunga durata, majoritatea familiilor fiind formate de mai mult de cinci ani, unele chiar de 20 de ani.

Persoanele care adopta singure sunt in general femei, cu varste peste 40 de ani, cu studii medii sau superioare.

Studiul a fost realizat de Oficiul Roman pentru Adoptii, UNICEF si Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala din cadrul Universitatii Bucuresti.